Psalmul 50 - Sfântul Ierarh Dosoftei

Fie-ţi milă, Doamne, de mă iartă,

Cu milostivirea cea bogată,

Şi pentru a ta ieftinătate

Să mă curăţăşti de răutate.

Şi mai cu de-adins de rău mă spală

Şi mă limpezeşte de greşală.

Că eu îm ştiu a mea fărălege

Şi răul mieu nainte-mi ce merge.

Ţie ţ-am greşitu-ţ, Doamne svinte,

De-am făcut răutăţ denainte.

Cuvintele tale te-ndireaptă

La giudeţ să-nvinci, când vei da plată.

Iacă-s zămislit în strâmbătate,

Aplecat de maică-mea-n păcate.

Ce tu, Doamne, iubeşti dereptatea,

De-ţ arăţ pre mine bunătatea,

Şi cu taine ce nu să pot spune

Mi-ai arătat a ta-nţelepciune.

Cu izopul tu mă ocropeşte

Şi mă scaldă de mă curăţeşte.

Să hiu spălat şi alb ca omeţii,

Să mă bucur şi eu cu direpţii

De veşti bune şi preacuvioase,

Şi să-mi bucuri mişelele oase.

Doamne, nu-ţ întoarce svânta faţă

De greşele ce-am făcut, cu greaţă,

Şi de câte-am lucrat fără lege,

Cu milostivirea ta le şterge.

Inemă curată tu-m zideşte

Şi duh dirept în zgău îm noieşte.

Nu mă urni din svânta ta faţă,

Şi duhul tău cel svânt ce mă-nvaţă

Să nu-l depărtez de cătră mine,

Ce să-m dai bucurie cu bine,

Cu svânta ta, Doamne, mântuinţă.

Şi să-m dai şi duh de biruinţă,

Ca să-nvăţ pre cei fără de lege

Cătră căile tale s-alerge,

Să să-ntoarcă de pre răutate

Cătră a ta svântă bunătate.

Şi mă scoate, Doamne, de la sânge,

Cu mântuinţa ta de mă strânge.

Şi cu adevarata ta-mpreună

Limba mea să-ş facă voaie bună.

Şi buzele mele, Doamne svinte,

Să-m deşchiz, şi rostul să te cânte,

Să dea veste fără de sâială

În tot locul de svânta ta fală.

Că de-ai pofti jărtvă, ţ-aş aduce,

Că jărtvele de ars nu-ţ par dulce.

Lui Dumnezău jărtva ceea place

Cu sufletul înfrânt ce s-a face.

Inema cea zdrobită şi frântă

La Dumnezău nu va fi de smântă.

Şi cu a ta, Doamne, bună vrere

Sionului să-i faci mângâiere,

S-aibă de toate părţile pace,

Pănă zidiuri nalte să vor face

Pregiur Ierusalim cetate,

Să scripască dar şi bunătate.

Atunci jărtve direpte ţ-vom face.

Colaci şi prinoase, cumu-ţ place,

Vin şi pâine, unt şi cu grâu dulce,

Şi viţăi pre oltari ţ-vom aduce.

(Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei (1624 - 13 dec. 1693)