Ce este proscomidia? (I)

Proscomidia este prima parte a Sfintei Liturghii. Termenul Proscomidie vine de la grecescul proscomilin, care însemnează a aduce, a pune înainte, a oferi. Proscomidia în înţelesul curent de astăzi este ritualul pregătirii şi al binecuvântării Cinstitelor Daruri, adică a materiei jertfei liturgice şi are forma şi întinderea unei adevărate slujbe aparte, cu un titlu propriu, cu o formula de binecuvântare la început şi cu una de încheiere.

În ce timp şi unde se săvârşeşte proscomidia?

Proscomidia se face de obicei în timpul Utreniei, în partea de nord-vest a Altarului numită proscomidiar (altarul proaducerii) şi ea este săvârşită în întregime numai de preot, fără participarea credincioşilor sau cântăreţilor şi fără ca, credincioşii să vadă sau să audă ceva din ea.

Scurtă explicare a proscomidiei

Se numeşte astfel pentru că credincioşii aduc, ca daruri pentru Sfânta Liturghie, pâine sub formă de prescuri şi vin. Din prescurile aduse preotul alege una sau mai multe, pentru lucrarea celor sfinte. Pâinea folosită la Proscomidie poartă denumirea de prescuri (prosfore), având forme felurite: formă rotundă, formă de cruce, formă de trei sau cinci cornuri. După rânduială trebuie cinci prosfore, care închipuie cele cinci pâini, cu care Mântuitorul a săturat mulţimile în pustie.

Spălarea mâinilor preotului, înainte de a începe Proscomidia, înseamnă nu numai curăţirea trupească, dar mai ales curăţia spirituală, atât de necesară pentru săvârşirea Sfintei Liturghii: "Spăla-voi între cei nevinovaţi..." (Psalm 25,6-12). În prima parte a Proscomidiei preotul scoate cu copia Agneţul (pecetea) din prima prescură, simbolizând patimile Mântuitorului. El taie cu copia pe lângă cele 4 parţi ale peceţii pe care sunt imprimate iniţiale IS, HS, NI, KA, rostind: "Ca un miel nevinovat spre junghiere S-a adus", „_i ca o oaie, fără de glas împotriva celui ce-o tunde, aşa nu şi-a deschis gura Sa”, „Întru smerenia Lui, judecata Lui s-a ridicat” (Isaia 53,7), cuvinte, scrise de Isaia cu 730 de ani mai înainte de Mântuitorul, arata blândeţea Mântuitorului şi îndelunga Sa răbdare, cu care s-a jertfit pentru oameni. Tăind în partea de jos, zice: "Iar neamul Lui cine-l va spune?" (Isaia 53,8). Adică cine va putea să pătrundă şi să înţeleagă naşterea Lui din Tatăl, mai înainte de veci, sau naşterea Lui din Sfânta Fecioara Maria?

Sfântul Agneţ închipuie pe Hristos, Mielul lui Dumnezeu, Care, şi-a dat viaţa pentru mântuirea noastră, iar amestecul de vin şi apă turnate de preot în Sf. potir, simbolizează sângele şi apa care au curs din coasta Mântuitorului cea împunsă de ostaş cu suliţa.

Scoaterea miridei pentru Maica Domnului din a doua prescură şi aşezarea ei pe disc în dreapta Sfântului Agneţ, arată şederea Sfintei Fecioare în slavă cerească, după adormirea ei cu trupul şi trecerea la ceruri.

(sursa: http://coralasfleontie.files.wordpress.com,  Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” Mihoveni Suceava)