"Bucura-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine!"

„Maica Domnului face parte din sistemul nostru teologic exact aşa cum face parte Dumnezeu din el, în măsura în care prin ea ni se dezvăluie o parte din intenţiile lui Dumnezeu cu lumea.”(1)
    Fecioara Maria nu poate fi exclusă din viaţa creştinului, din viaţa Bisericii, nu poate fi scoasă în afara relaţiei noastre personale cu Dumnezeu. Ea este Maica Lui Dumnezeu, iar dacă Hristos – Fiul ei – este „Capul Bisericii” (Ef. 1,22), Biserica este Trupul tainic lui Hristos şi noi suntem mădulare ale Trupului lui Hristos, Maica Domnului este centrul vieţii Bisericii. Ea nu poate fi ignorată din viaţa Bisericii pentru că a fost singura vrednică de a purta în pântecele ei pe „Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu.” (Mt. 16,16).
    Studiul de faţă îşi propune să dezbată învăţătura despre Maica Domnului, cu referire la cultul sfintei Fecioare în Ortodoxie, pentru ca mai apoi să prezinte învăţăturile Bisericii cu privire la ea.
    Evident, învăţătura despre Maica Domnului nu poate fi cuprinsă, în totalitatea ei şi în amănunt, într-o lucrare de asemenea amploare. Au fost nevoie de secole întregi ca să se statornicească doctrina despre Maica Domnului, de Sinoade Ecumenice şi discuţii aprinse pentru a se lămuri probleme importante, de cărţi întregi şi de tratate pentru a se statornici învăţătura, pentru ca până la urmă problema să nu se fi epuizat sau rezolvat total, ci dimpotrivă, să fi luat proporţii, ieşind din limitele ei, într-o extremă sau alta.
    Tratarea unui asemenea subiect nu presupune numai prezentarea şi afirmarea unor realităţi de sine stătătoare, ci prin ele se afirmă întreaga doctrină ortodoxă. Maica Domnului nu stă separat de Fiul său, Dumnezeu, nu e cinstită separat ca un co-Dumnezeu, ci doctrina despre ea priveşte direct sau se leagă în mod necesar şi incontestabil de hristologie în primul rând şi de antropologie. „În fond, problema mariologică este o problemă de hristologie, dar mariologia nu e numai un pretext pentru hristologie.” (2) Toate elementele învăţăturii creştine întregesc mesajul creştin global, fiind într-o sinergie totală.
    Aşadar, prin studiul de faţă voi încerca să lămuresc unele probleme referitoare la Maica Domnului, lămurire necesară pentru înţelegerea corectă a rolului ei în viaţa noastră, în lucrarea mântuirii noastre – finalitatea oricărei învăţături ortodoxe.

1 Antonie Plămădeală, Maica Domnului în teologia şi viaţa ortodoxă, art. în rev. „Biserica Ortodoxă Română”(BOR), an XCVI (1978), nr. 9-10, p. 1115

2Magistrand C. Pârvu, Temeiuri Ortodoxe ale cultului Maicii Domnului, art. în rev. „Studii Teologice”, an VI (1954), nr. 3-4, p. 193