Iată, începe un nou an şcolar, un an de muncă, de muncă pentru elevi. Dar ce înseamnă muncă? Să-l ascultăm pe Mihai Eminescu: „Nu originea face pe un popor să fie trainic, ci munca lui proprie, fie cu mâna, fie cu mintea” (Unitatea preexistenţei poporului nostru, p. 233, în volumul Eminescu: sens, timp şi devenire istorică...).
Şcolarul conştiincios trebuie să citească şi să înveţe cât mai mult nu atât pentru notă, cât, în primul rând, pentru viaţă, pentru îmbogăţirea cunoştinţelor, cunoştinţe care contribuie la formarea lui sufletească ca persoană şi mai apoi ca personalitate, adică un om între oameni, între oamenii de seamă.
Strămoşii noştri aveau o vorbă foarte înţeleaptă pentru şcolari: „Non scholae, sed vitae discimus” (Nu pentru şcoală, ci pentru viaţă învăţăm). Mai mult, strămoşii noştri îi povăţuiau ca atunci când citesc o carte să aibă în mână un creion şi pe masa de lucru o foaie de hârtie în care să scrie cuvintele, propoziţiile şi frazele cele mai frumoase pentru folosul lor duhovnicesc, moral sau intelectual, într-un cuvânt pentru îmbogăţirea cunoştinţelor necesare vieţii unui om care vrea să fie cu adevărat om, om de folos lui şi societăţii în mijlocul căreia trăieşte zi de zi.
Astăzi unii şcolari folosesc în munca lor internetul şi mai puţin citirea cărţilor. Cele înmagazinate de pe internet pot folosi în găsirea mai uşor a ceea ce trebuie să citim, dar aceasta nu înseamnă că nu mai avem nevoie de carte. Cuvintele imprimate într-o carte, pe nişte pagini, citindu-le se imprimă mai uşor în minte. Mai mult, citind în carte simţim în sufletul nostru prezenţa tainică a autorului, care devine ca un dascăl, ca tata şi mama, părinţii noştri. Cuvintele internetului rămân mai puţin imprimate în memorie, nu rămân în biblioteca noastră. Pe internet trăim o comuniune sufletească doar în doi, pe când cuvintele cărţilor din biblioteca personală ne fac să trăim în comuniune sufletească cu cei care au scris cărţile.
Ca şcolari, trebuie să ne străduim să citim cât mai mult şi să învăţăm cât mai multe pentru că „învăţătura este mai importantă decât argintul, cunoştinţele mai mult decât aurul” (aceste cuvinte sunt scrise în cartea Proverbele lui Solomon capitolul 8, 10). Cei care părăsesc şcoala şi îmbrăţişează o muncă de afaceri, cumpărând şi vânzând bunuri produse de alţii, dispreţuind pe cei care le produc, au apucat pe o cale greşită; ei se bucură doar numărând banii câştigaţi de cele mai multe ori prin înşelăciune.
Trăim într-o lume în care oamenii nu mai citesc, ci privesc la televizor, imagini care apar pentru o clipă şi dispar. Mai mult, privirea la televizor timp mai îndelungat dăunează sănătăţii, mai ales tinerilor. De aceea ei trebuie îndemnaţi de părinţii şi învăţătorii lor să privească cât mai puţin la televizor şi să citească tot mai mult manualele şcolare şi orice carte de zidire sufletească şi de îmbogăţire a cunoştinţelor care formează sufleteşte un şcolar ca un om de nădejde pentru societatea în mijlocul căreia trăieşte, un om folositor pentru ţară, un bun creştin pentru Biserică şi, nu în ultimul rând, un om care aduce bucurie părinţilor care l-au născut şi crescut şi dascălilor care l-au învăţat în timpul şcolarizării lui.
† P I M E N
ARHIEPISCOP AL SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR
( 6 sep 2011, 11:10:56
Crochipul lui Iisus nu-ţi prinde formă-n inimă
Ar trebui să ne măsurăm rugăciunile nu intervalele
În care ne urâm aproapele cu patimă
Decând nu te-a mai aprins jarul unei rugăciuni ?
Să-ţi fie faţa lui Iisus oglindă , de când ?
Cam tot de când îţi cauţi Adevărul printre minciuni
Decând doar la telenovele te mai vezi plângând
Nu ţi-e dor să-ţi rezemi fruntea de a SA ?
Nu ţi-e dor de sensul vieţii tale ?
Nu ţi-e dor să fi pe genunchi , cu ochii-nchişi , undeva ?
Când vei scăpa de zei falşi şi piedestale ?