Unde să ne zidim bisericile?

Am avut de curând o discuţie cu un prieten preot, care îmi spunea: "Acum se zidesc catedrale în toate orăşelele. Să nu ajungem şi noi ca vesticii: să avem catedrale uriaşe peste tot, care să fie pustii. E mai important să zidim biserica din sufletele oamenilor."

Nu pot decât să îi dau dreptate. Unii oameni ai bisericii confundă zidurile cu adunarea credincioşilor. Dar zidurile nu au aşa mare importanţă, iar biserica se poate întruni oriunde.

Ba mai mult, în duhul Papei Leon al X-lea, unii oameni ai bisericii au inventat o scară a "indulgenţelor" în care ctitoriile de clădiri destinate cultului ar fi pe primul loc. Ăsta să fie adevărul?

Dar să ne amintim ce a făcut chiar sus-numitul papă. Ca să ridice cea mai mare biserică a creştinismului - Bazilica Sfântul Petru din Vatican - a autorizat vânzarea unor "indulgenţe" care afirmau că, prin bunăvoinţa papei şi în numele ctitoriei, cei care le cumpărau au păcatele iertate, nu vor mai suferi din pricina lor în această viaţă şi vor merge direct în Rai. (Dar oare nu tot asta le promit preoţii noştri unor creştini ca să îi facă ctitori?)

Rezultatul a ceea ce a făcut papa Leon al X-lea e cât se poate de clar: a contribuit la zidirea unei clădiri cât un stadion (care a fost terminată abia peste un secol, de către succesorii săi) şi şi-a pierdut aproape jumătate din turmă, pentru că "indulgenţele" lui au pricinuit Reforma. De altfel, acest papă a murit, la doar 46 de ani, chiar în anul în care l-a excomunicat pe Martin Luther, 1521.

Părerea mea e că această poveste se repetă, chiar şi în colţul nostru de lume. Se fac promisiuni de mântuire şi se găsesc ctitori. Mai ales între politicieni, între cei care ne-au furat şi ne fură. Ei vin, îşi dau obolul, îşi spun numele şi partidul la biserică, să ştim cu cine să votăm, şi apoi aşteaptă să le meargă toate din plin. Se va întâmpla asta? Preoţii cărora li s-au ridicat ziduri vor spune că da, ctitorii sunt pomeniţi la fiecare liturghie, aşa că au certitudinea că Dumnezeu îi va ierta. Pot avea ei certitudinea asta? Eu unul nu cred. Reuşita unei rugăciuni depinde de mai multe lucruri, între care virtutea şi credinţa celui care face rugăciunea şi virtutea şi credinţa celui pentru care se face acea rugăciune.

Vine un PSD-ist de prin Moldova să ctitorească în Bucovina. N-are rude aici, nici n-a locuit prin zonă, aşa că stăm să ne întrebăm dacă nu cumva e o chestiune politică: după ce şi-a bătut joc de preoţime şi de Dumnezeu, transformându-i pe mulţi slujitori naivi ai altarului în agenţi electorali, PSD-ul s-a întors la această metodă, încercând acum să recucerească zone pe care le-a pierdut cu ctitorii? De ce nu ctitoreşte PSD-istul acesta acolo unde locuieşte? Nu se construieşte nimic acolo? Sau acolo PSD-ul câştigă oricum? Sau poate că acolo e ştiut de hoţ, aşa că donaţia lui n-ar avea niciun preţ pentru nimeni? Iar dacă sunt bani "politici", adică bani furaţi de la oameni, de ce nu i-a adus PSD-ul noaptea, într-o valiză, să îi lase pe ascuns în mijlocul bisericii, înapoindu-i astfel celor de la care a furat? Sau cum?... Ca să se împace cu Dumnezeu hoţii înapoiază ce au furat cu surle şi trâmbiţe electorale?

Să vrea Dumnezeu să îi lumineze minte celui despre care vorbesc şi altora ca el, dar şi preoţilor care îşi adună comori mai degrabă aici. Şi să mă ierte Dumnezeu dacă greşesc în privinţa PSD-istului la care am făcut aluzie.

Catedralele ar trebui să apară acolo unde sunt necesare, acolo unde bisericile existente nu mai fac faţă mulţimii credincioşilor. Altfel nu ne ajută cu nimic.

de Marius Ianuş