În Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, astăzi este sărbătoare în parohia Solca din Protopopiatul Rădăuţi, în parohia Iţcani II şi la Schitul 'Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel' al Mănăstirii Dragomirna, în timp ce în Protopopiatul Câmpulung Moldovenesc azi îşi serbează hramul Biserica Vatra Moldoviţei.
Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel se bucură de o cinstire deosebită din partea Bisericii, fiindcă au fost “căpetenii apostolilor” şi “lumii învăţători”, contribuind, prin râvna lor, la răspândirea cuvântului evanghelic în multe părţi ale lumii. E greu a tălmăci în grai omenesc vrednicia lor deosebită. Faptele lor minunate covârşesc mintea, iar învăţăturile lor, precum şi inspiratele interpretări ale slovei revelate, întrec la număr nisipul mării şi stelele cerului. Li se potrivesc cuvintele psalmistului: “În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor”. (Psalm 18, 8).
Când Biserica a luat hotărârea de a-i pomeni în aceeaşi zi, a fost călăuzită de cursul istoric al evenimentelor. Amândoi au fost încununaţi cu cununa martiriului în aceeaşi zi, 29 iunie, anul 67.
Dar în afară de coincidenţa zilei martiriului, Biserica a mai avut în vedere faptul că pe cât de mare este Petru, tot pe atât de mare este şi “Apostolul neamurilor”, cel ce s-a convertit pe drumul Damascului. Pe drept li s-au atribuit amândurora calificativele: “raze ale Soarelui celui înţelegător”, “prietenii lui Hristos”, “luminătorii celor din întuneric”, “temelii neclintite ale Dumnezeieştilor învăţături”, “căpetenii învăţăceilor”.
Ctitoria ştefaniană de la Huşi îşi serbează astăzi hramul
În Mitropolia Moldovei şi Bucovinei mai multe biserici şi mănăstiri închinate Sfinţilor Apostoli îşi serbează astăzi hramul.
Catedrala Episcopală din Huşi îşi cinsteşte astăzi ocrotitorii, pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Biserica a fost construită de domnitorul Ştefan cel Mare în anul 1495, în cadrul curţii domneşti funcţionând de-a lungul timpului ca mănăstire, fiind catedrală episcopală începând din anul 1598. Monument istoric de valoare, reconstruit în secolele XVIII-XIX, lăcaşul de închinăciune mai păstrează astăzi doar urmele temeliilor şi pisania din vremea marelui voievod. Biserica a fost avariată de cutremurul din 1692, incendiată şi jefuită în 1711 de tătari şi a fost reclădită în perioada 1753-1756 de către episcopul Inochentie, cu ajutorul domnitorului Matei Ghica. Lăcaşul a suferit numeroase transformări de la ferestre în sus; în 1863 zona cornişei, în 1945 turlele, s-a adăugat în 1896 proscomidiarul, în 1910 veşmântăria şi în 1945 pridvorul cel mare. Biserica a fost pictată de Gheorghe Tattarescu, între 1890-1891, pictură refăcută în 1945 şi în 1996.
(29 iun 2011, 11:27:21