Slava Celui ce a Înviat

Experienţă cutremurătoare; adevăr incontestabil; mărturie care s-a consemnat cu sângele Jertfei! „Şi Cuvântul trup S-a făcut şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr”. Domnul, Cuvântul cel mai înainte de veci al lui Dumnezeu a venit în lume. A intrat în cadrul istoriei omeneşti. A devenit om. S-a aşezat în mijlocul nostru, iar noi toţi i-am văzut dumnezeiasca Lui slavă, care a strălucit prin intermediul firii umane pe care a asumat-o [în ipostasul Său dumnezeiesc]. Am văzut minunile Sale. Am văzut slăvita Sa Înviere!                           

Este mărturia Sf. Evanghelist Ioan şi a celorlalţi ucenici ai lui Hristos. Este experienţa pe care a trăit-o şi adevărul de care a fost încredinţat grupul Apostolilor. Şi împreună cu aceştia şi ceilalţi ucenici ai lui Hristos, membrii primei Biserici a Ierusalimului. Mărturia aceasta a Sfântului evanghelist se repetă astăzi. Se retransmite în mod măreţ prin intermediul pericopei evanghelice pe care am ascultat-o pe durata desfătatei şi luminoasei nopţi a Sfintelor Paşti. În timp ce facem cunoscut mesajul de bucurie al Învieii, slujim prin excelenţă Taina Dumnezeieştii Liturghii a Sfintelor Paşti.

Soarele dreptăţii

HRISTOS DOMNUL este lumina cea adevărată. Este Soarele dreptăţii. Cu moartea Sa de pe cruce şi cu înmormântarea Sa cea de trei zile a părut că S-a ascuns în mormânt şi în Iad. Însă, prin slăvita Lui Înviere a răsărit din nou. „Şi iarăşi, din mormânt ne-a strălucit frumosul Soare al dreptăţii”! Şi cu necreata slavă a Dumnezeirii Sale luminează Biserica şi credincioşii. Avem dreptul, aşadar, şi noi astăzi „purtătorii de lumină” şi „tresăltaţii” de bucurie, să anunţăm asemenea Sfântului evanghelist: „Şi am văzut slava Lui!”. Iar, „ Învierea lui Hristos” o lăudăm iar pe Domnul înviat din morţi Îl adorăm.         

Hristos a înviat! Domnul Iisus Hristos a înviat. Cu răstignirea Sa pe cruce a omorât moartea şi [i]-a învins stricăciunea. Iar cu îngroparea Sa cea de trei zile a desfiinţat (distrus n.trad.) puterea Iadului. A eliberat „sufletele pe care le deţinea înainte” regatul întunericului. Şi a înviat ca învingător. Şi împreună cu El a înviat întreg neamul omenesc.                    

Adevărat a înviat! Hristos Domnul a înviat cu adevărat. Şi cu învierea Lui inaugurează debutul unei noi vieţi. Deschide porţile închise ale Raiului şi trimite copiii lui Dumnezeu de pe pământ în Cer. De acum mântuirea noastră este o realitate indubitabilă. Participarea noastră la dumnezeiasca viaţă este cel mai înalt dar al iubirii de oameni al lui Dumnezeu (al filantropiei divine n.trad.). Îndumnezeirea noastră [şi] binecuvântata ei rodnicie în iconomia mântuitoare a lui Hristos Cel înviat din morţi.      

„Pe pământ este bucurie!”

ZIUA ÎNVIERII! De aceea astăzi ne bucurăm. Pentru aceasta sărbătorim. De aceea [ne] strălucesc feţele. De aceea ne tresaltă inimile. De la mormântul cel dătător de viaţă [al lui Hristos] izvorăşte speranţa, [de acolo] ţâşneşte bucuria. [De acolo] răsare dumnezeiasca slavă; slavă care inundă (copleşeşte n.trad.) Biserica, noul Ierusalim. Iar noi, luminaţii fii ai Bisericii, putem să psalmodiem: „Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime căci slava Domnului peste tine a răsărit”!              

Hristos a înviat! Imnul biruinţei! Mesajul bucuriei! Salutul speranţei! Toate sunt copleşite în lumină. Cerul, pământul chiar şi cele rele. Şi toate se bucură şi sărbătoresc. Pământul şi cerul. Oamenii şi îngerii. „Astăzi pe pământ este bucurie” vesteşte cu toată puterea nemuritoarea gură a Sf. Ioan Gură de Aur.                    

„Şi am văzut slava Lui!”                          

Învierea lui Hristos, Domnul nostru, este biruinţa vieţii. Moartea a fost desfiinţată. De aceea, deja nu ne mai temem. De aceea nu ne mai pricinuieşte tristeţe, deoarece este trecerea la viaţa cea adevărată. Şi pe veşnica şi adevărata viaţă credincioşii o pregustă începând din această viaţă. În ce mod? Iată, prin Taina Euharistiei! Participând la împărtăşirea sfântului Trup şi a scumpului Sânge al lui Hristos Cel înviat. De fiecare dată când participăm la Sfânta Euharistie, „reclamăm” moartea Domnului şi slăvim Învierea Lui. Sfântul Lui Trup devine „pâine a vieţii”, iar cinstitul Lui Sânge devine izvorul veşniciei. Cina de Duminică, adică mâncarea Trupului şi băutul Sângelui lui Hristos, ne evidenţiază ca participanţi la viaţa cea dumnezeiască. Ne uneşte cu Mântuitorul nostru Cel înviat. Ne dăruieşte posibilitatea să înviem şi noi „în ziua cea de apoi” (In. 6,54). Şi participând în mod vrednic la potirul Euharistiei, putem să mărturisim: Doamne, am văzut necreata-Ţi slavă. Am gustat iubirea Ta cea inexprimabilă. „Am văzut lumina cea adevărată; am primit Duhul cel ceresc”!                      

„A ÎNVIAT HRISTOS şi viaţa se comportă ca atare”, ne adevereşte în cuvântul său catehetic dascălul cu gura de aur. De la noul monument izvorăşte noua viaţă. Este viaţa lui Hristos. „Viaţa cea nouă” pe care o urmăm toţi cei ce credem în Domnul Cel înviat; toţi cei care ne-am renăscut înăuntrul colimvritei Botezului; toţi cei care am intrat ca mădulare vii în comuniunea Bisericii.             

„Cele vechi au trecut” (2 Cor. 5,17).

Cu Învierea lui Hristos toate devin noi. Lumea cea veche moare. Moare şi omul cel vechi, participând la Patima de pe cuce a lui Hristos. Şi împreună cu Domnul Cel înviat, înviază şi omul cel nou care se împărtăşeşte de viaţa cea dumnezeiască a Celui deşteptat dintre cei morţi.                  

Ca şi creştini, noi toţi umblăm „întru înnoirea vieţii” (Rm. 6,4). Înviaţi şi noi împreună cu Hristos, să umblăm înăuntrul luminii Învierii. [Fiind] eliberaţi de jugul păcatului, să-I ascultăm Cuvântul şi sa-I urmăm poruncile de viaţă dătătoare. Să iertăm fraţilor noştri cu toată inima noastră! Să ne îmbrăţişăm în dragoste unul pe celălalt! Numai aşa putem să cunoaştem transformatoarea putere a Învierii Domnului Hristos. Numai astfel, devenim participanţi ai dumnezeieştii vieţi, pe care ne-o dăruieşte Însuşi Hristos, Dătătorul de viaţă prin Duhul Sfânt. Şi numai astfel, dobândim certitudinea [învierii] Sfântului evanghelist (Ioan - n.trad.), şi putem mărturisi şi noi împreună cu acesta: „…şi am văzut slava Lui”! Amin. HRISTOS A ÎNVIAT, FRAŢILOR!       

(Traducere din limba neo-greacă de Ionuţ-Cristian PREDA după originalul: Arhim. Simeon Koutsa, Kiriksate -Omilies sta Evanghelia, Ekdosis Apostoliki Diakonia, A Ekdosi, 1997, pp. 78-82)