Cum postim în Postul Paştilor?

Postul Paştilor (sau Postul Mare) este cel mai lung şi mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe. Conform tradiţiei statornicite în Biserică, în cursul Postului Mare se posteşte astfel: în prima săptămână, în primele doua zile (luni şi marţi), se recomandă, pentru cei care pot să ţină, post complet sau, pentru cei mai slabi, ajunare până spre seară, când se mănâncă puţină pâine şi se bea apă. La fel postim şi în ultima săptămână, Săptămâna Patimilor, în zilele de luni, marţi, miercuri, vineri şi sâmbătă. Miercuri, în prima săptămână, se ajunează până seara (odinioară, până după săvârşirea Liturghiei Darurilor mai Înainte Sfinţite), după care se mănâncă pâine şi legume fierte, fără untdelemn. În tot restul postului (săptămânile 2, 3, 4, 5 şi 6), în primele cinci zile din săptămână (luni-vineri inclusiv), se mănâncă uscat o singură data în zi (seara), iar sâmbăta şi duminica, de două ori pe zi, legume fierte cu untdelemn şi puţin vin.

Legume, salate, compoturi şi "delicatese" de post

În privinţa alimentelor de post cu gust "de dulce", maica stareţă a Mănăstirii Frumoasa subliniază că, indiferent dacă este sau nu post, în mănăstire se consumă doar alimente naturale, chiar dacă sunt mai modeste decât cele prelucrate industrial. "În mănăstirea noastră nu se mănâncă şi nici nu se gătesc produse din carne sau produse care imită alimentele de frupt. Dar asta nu înseamnă că nu avem de unde alege. Toamna, spre exemplu, punem la păstrare, la congelator, păstăi, ardei copţi şi vinete. La sare punem opintici - sau ghebe, cum li se mai zice - şi preparăm compoturi de caise, de vişine, de prune sau de struguri. Primăvara, avem spanac, urzici, salată şi ceapă verde, cu care facem fel de fel de borşuri, tocăniţe şi salate, dar şi mâncăruri mai puţin cunoscute, pe care le-am învăţat şi noi de la surori mai bătrâne". "Să ştiţi că şi a fi prevăzător, a te gândi din vară cum vei ţine posturile ce urmează, e o calitate duhovnicească", adaugă maica stareţă.

Maica stareţă Sofia Bordeianu a mai spus că cine îşi propune să postească şi face acest lucru cu toată inima, după o săptămână de post nici nu-şi mai dă seama că a schimbat regimul alimentar. Cine caută scuze vede în post o corvoadă, parcă totul îi stă împotrivă: şi anturajul, şi programul zilnic, şi părerea despre propria sănătate.

Tot de la stareţa Mănăstirii Frumoasa am aflat că, de regulă, în mănăstire, pe timpul postului, hrana este foarte simplă, însă duminica ori atunci când vin oaspeţi se prepară unele mâncăruri de post mai deosebite. Aşa am aflat, de pildă, despre mâncărica de gutui, o reţetă de o simplitate şi un rafinament aparte, considerată o "delicatesă" culinară, care se pregăteşte în special în perioadele de post. "Gutuile se spală, se curăţă de coajă şi se taie pe jumătate, pentru a se scoate seminţele. Fiecare jumătate se taie apoi în felii, care se fierb puţin, după care se prăjesc în ulei până se rumenesc, fără să se amestece, pentru a evita sfărâmarea lor. Apa în care au fiert se îndulceşte cu puţin zahăr, se adaugă şi puţin ulei, se pune din nou la fiert şi se îngroaşă cu făină, până rezultă un sos alb. În acest sos se adaugă gutuile fierte şi rumenite şi se lasă să mai dea un clocot. La final, rezultă o mâncărică acruţă şi parfumată, cu un gust foarte plăcut. Se poate adăuga şi un pic de scorţişoară şi se serveşte atât caldă, cât şi rece", povesteşte sora Maria Voinescu, cea care dă un ajutor în bucătărie maicilor de la Mănăstirea Frumoasa.

O altă reţetă recomandată de sora Maria este sfecla de zahăr cu mujdei. "Sfecla de zahăr se coace în rolă sau, după caz, în cuptor. Se curăţă de coajă şi se taie felii. Separat, se face un mujdei de usturoi, în care se adaugă nuci măcinate, iar feliile coapte de sfeclă se mănâncă cu acest sos. Datorită ingredientelor folosite, este, în primul rând, o mâncare foarte sănătoasă pentru organism", spune sora Maria, care recomandă ca desert colţunaşii de post umpluţi cu gem sau fulgii de ovăz cu miere de albine.

Biserica descurajează exagerările ori postirea necumpătată

Dispoziţiile canonice referitoare la durata, asprimea şi obligativitatea diferitelor posturi de peste an au fost formulate pentru credincioşii care trăiau în vremuri ce presupuneau alte condiţii de viaţă, unele cu totul deosebite de cele de astăzi.

De aceea, e indicat ca persoanele, care doresc să postească mai deosebit, să aibă neapărat acceptul duhovnicului şi, eventual, să se sfătuiască cu persoane care au o experienţă a postirii. Biserica descurajează exagerările ori postirea necumpătată.

Neavând caracter de dogmă, dispoziţiile de post pot fi ajustate de către autoritatea bisericească în funcţie de nevoile, împrejurările şi evoluţia vieţii religios-morale a credincioşilor. Dovadă în acest sens sunt variaţiile acestor reguli după epoci şi regiuni, în trecut. De aceea, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa de lucru din 24 februarie 1956, a hotărât o serie de pogorăminte (dezlegări) cu privire la respectarea postului pentru copiii până la vârsta de 7 ani (care sunt dezlegaţi de pravila postului, putând mânca în tot timpul anului orice fel de alimente), pentru copiii cu vârste cuprinse între 7 şi 12 ani, precum şi pentru credincioşii de orice vârstă, care sunt cuprinşi de slăbiciuni şi suferinţe trupeşti.

(Bogdan CRONŢ, sursa: www.ziarullumina.ro)