"Cu răbdarea chinurilor omorând pe vrăjmaşul cel mândru, pătimitorule, ai suferit moartea cea prin sabie, Codrat, laolaltă cu preaînţelepţii cei ce au pătimit împreună cu tine. Pentru aceasta prăznuim cinstită pomenirea voastră, strigând: Pomeniţi-ne pe noi înaintea Stăpânului, nebiruiţilor mucenici." (Minei pe Martie, Editura Reîntregirea, 2001, p. 83)
Sfinţii trăiesc în lumea aceasta, dar inima lor respiră aerul plin de Duh Sfânt al Raiului. Locuiesc printre oameni, dar vieţuiesc ca îngerii. Vorbesc ca ceilalţi oameni, dar sufletul lor nu încetează de a vorbi cu Dumnezeu. În acest sistem veşnic de valori, războiul sfinţilor împotriva întunericului se poartă cu arma timpului, care prin răbdare sfinţeşte sufletele omeneşti. Dacă în lumea aceasta rea suprimarea celuilalt se face prin uciderea trupului, în lumea spirituală, răbdarea ucide răutatea şi viclenia, păstrează sufletul plin de har şi prooroceşte încă din această lume taina veşnici.