Liturghia Darurilor este pentru cei ce vor să se împărtăşească mai des

Postul Sfintelor Paşti are una dintre cele mai aspre rânduieli din timpul anului bisericesc. Astfel, în această perioadă, creştinii ajunează în timpul zilelor de rând, adică nu mănâncă nimic până la apusul soarelui, iar sâmbăta şi duminica se dă dezlegare la untdelemn şi vin. Şi pentru că există o "incompatibilitate a Sfintei Euharistii cu postirea (deplină)", după cum se exprimă Alexander Schmemann, Sinodul de la Laodiceea din 343, prin Canonul 49, interzice săvârşirea Sfintei Liturghii în timpul Postului Mare, cu excepţia zilelor de sâmbătă şi duminică, când postul este mai uşor şi nu se face ajunare.

Liturghia Darurilor vine să umple lipsa împărtăşirii frecvente

În ciuda acestui fapt, erau unii creştini care, deşi ajunau, voiau să se împărtăşească şi în celelalte zile ale săptămânii. În legătură cu acest lucru, părintele Teofil Părăian spune că "atunci, Sfânta noastră Biserică, pentru a-i mângâia pe credincioşi, pentru a-i ajuta pe credincioşii care doresc să se împărtăşească mai des decât sâmbăta şi duminica, a dat această posibilitate prin Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite". Timpul săvârşirii acestei liturghii a fost reglementat de către Canonul 52 de la Sinodul Quinisext din 692, când se precizează că ea se poate săvârşi în orice zi din postul mare, cu excepţia zilelor de duminică, de sâmbătă şi de Buna Vestire. Astfel, Liturghia Darurilor vine să umple lipsa împărtăşirii frecvente simţită acut de credincioşi în timpul Postului Mare. De aceea, Alexander Schmemann consideră că "Euharistia obştească şi plină de bucurie a zilei Domnului a fost "extinsă" în totalitatea timpului şi vieţii omului".

„Postim şi pentru ca să ne împărtăşim mai des”

Creştinii care au cerut împărtăşirea şi în celelalte zile ale săptămânii din Postul Mare au avut o înţelegere profundă a adevăratei vieţuiri creştineşti, lipsită de falsa smerenie a îndepărtării voite şi conştiente de Sfintele Taine, mai ales în acest timp de intensă trăire duhovnicească. Fiind conştienţi că nu pot nimic şi ei înşişi sunt nimic fără Hristos, ei doreau unirea cu El în fiecare zi. În restul anului bisericesc, creştinul mănâncă dimineaţa din trupul şi sângele lui Hristos, se uneşte cu El, având grijă ca pe parcursul întregii zile să păstreze gândul şi voia Lui, să se facă mâinile lui Hristos care lucrează în lume, să fie prezenţa vie a lui Hristos prin faptele bune pe care le face. Astfel, creştinul se uneşte cu Hristos şi lucrează împreună cu El la propria mântuire, dar şi a celorlalţi. De aceea, chiar dacă ajunează, credincioşii nu vor să se despartă de Cel dorit al lor, singurul pentru care luptă şi pentru care îşi strunesc trupul şi sufletul. În acest sens, Părintele Patriarh Daniel, în cuvântul rostit în prima zi a postului din acest an, spune că "postim şi pentru ca să ne împărtăşim mai des, pentru că nu trebuie să ne împărtăşim doar sâmbăta şi duminica, când se face Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur şi, respectiv, a Sfântului Vasile cel Mare, ci şi în celelalte zile când se săvârşeşte Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite".

Liniştea şi atmosfera smerită

Participarea la Liturghia Darurilor are un caracter special, pentru că, în cuvintele lui Alexander Schmemann, "nicăieri nu găsim mai bine şi mai deplin descoperit adevăratul sens al postirii şi al Postului Mare decât în zilele Împărtăşaniei de seară - nu numai sensul Postului, ci şi al Bisericii şi al vieţii creştine în totalitatea ei".

Liturghia Darurilor nu este o liturghie propriu-zisă, ci ea este mai degrabă Vecernia, slujba de seară, unită cu împărtăşirea. De aceea ea are o rânduială deosebită, diferită de a celorlalte liturghii. Acum predomină foarte mult liniştea şi atmosfera smerită, ca necesităţi de înţelegere a tainei.

În anumite momente specifice, un clopoţel va anunţa evenimente importante. Atunci, fiecare creştin va îngenunchea evlavios, în linişte şi rânduială, până când sunetul clopoţelului se va auzi din nou. În alte momente, preotul va face câte trei metanii în Sfântul Altar, îndemnându-i şi pe credincioşi să îl urmeze în cinstea pe care o aduce Sfintelor Taine.

Împărtăşirea se face ca de obicei, după "Tatăl nostru…". La sfârşit, cei care nu s-au pregătit pentru a se împărtăşi vor lua anafură. (Alexandru Ulea, sursa: www.ziarulumina.ro )