Icoana Învierii Domnului sau despre Crucea Paştelui

Icoana Învierii Domnului, acest „praznic al praznicelor şi sărbătoare a sărbătorilor”, este, de fapt, icoana Pogorârii la iad, ultima treaptă a scării smereniei Mântuitorului, a drumului Crucii, atingere a adâncului în care zăceau drepţii Vechiului Testament, împreună cu Adam şi Eva. Este icoana în care Dumnezeu-iubire se pogoară la nivelul omului pentru ca pe om să-l ridice la înălţimea Sa.

Temeiuri şi izvoare ale icoanei
 Spre deosebire de alte icoane praznicare, cea a Pogorârii la iad nu-şi află un suport canonic în Sfintele Evanghelii. Faptul că marele eveniment al iconomiei mântuirii, în fond încoronarea sa, este învăluit în tăcere nu face decât să atragă atenţia asupra faptului că ne aflăm în faţa unei taine de nespus, a unei anume manifestări a iubirii dumnezeieşti. Toţi sfinţii evanghelişti ne dau mărturie despre aflarea mormântului gol, despre cele rostite de îngeri şi despre arătările Domnului Iisus Hristos de după Învierea Sa. Doar în epistole întâlnim referiri la această pogorâre a Mântuitorului, după cum ne mărturiseşte Sfântul Apostol Petru: „Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul, Cu care S-a coborât şi a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare…“ (I. Petr. 3, 18-19), idee completată de Sfântul Apostol Pavel: „Pentru aceea zice: «Suindu-Se la înălţime, a robit robime şi a dat daruri oamenilor». Iar aceea că «S-a suit» - ce înseamnă decât că S-a pogorât în părţile cele mai de jos ale pământului? Cel ce S-a pogorât, Acela este Care S-a suit mai presus de toate cerurile, ca pe toate să le umple. (Ef. 4, 8-10).
Această pogorâre în adâncurile iadului constituie subiectul multor scrieri patristice ale Sfântului Irineu, Sfântului Efrem Sirul, Sfântului Chiril al Ierusalimului, acesta din urmă inspirându-se dintr-un text apocrif, Acta Pilati sau Evanghelia lui Nicodim, scriere în care sunt descrise cu multe amănunte lumina care asemenea soarelui a străbătut întunericul, desfiinţarea porţilor de aramă şi eliberarea drepţilor de sub tirania morţii şi a iadului. (Michel Quenot, Învierea şi icoana, traducere şi prefaţă preot prof. dr. Vasile Răducă, Edit. Christiana, Bucureşti, 1999, pp. 96-99)  

(Articol publicat de prof. dr. Mihaela PALADE în Ziarul Lumina)