Vinovatul nevinovat

Cândva, în Evul Mediu, un bărbat foarte virtuos, cu frică de Dumnezeu, a fost acuzat pe nedrept că ar fi săvârşit o crimă. În realitate, vinovatul era o persoană foarte influentă în regat şi din cauza asta, din primul moment s-a căutat un "ţap ispăşitor" care să plătească în locul vinovatului.

Omul a fost dus la judecată, ştiindu-se că speranţele erau puţine, aproape inexistente, ca el să scape de teribilul verdict: "Spânzurătoare!". Judecătorul, care făcea şi el parte din complot, a avut grijă să dea aspectul unei judecăţi drepte, astfel i-a zis acuzatului:

- Cunoscându-ţi renumele de om drept şi devotat lui Dumnezeu, ne este greu să dăm verdictul, dar să lăsăm în grija Lui destinul tău. Dacă eşti nevinovat, cu siguranţă Dumnezeul tău te va salva, zise judecătorul cu viclenie. Vom scrie pe două hârtii separate cuvintele "vinovat" şi "nevinovat". Tu singur vei alege şi va fi mâna Domnului cea care îţi va decide soarta.

Bineînţeles, răuvoitorul funcţionar pregătise două hârtiuţe cu acelaşi cuvânt: "Vinovat". Sărmana victimă, chiar fără să cunoască aceste amănunte, şi-a dat seama că era vorba despre o capcană. Nu avea scăpare.

Judecătorul i-a poruncit omului să aleagă unul dintre cele două bileţele îndoite. Acesta a tras adânc aer în piept, a rămas tăcut câteva secunde cu ochii închişi şi-a făcut semnul Sfintei Cruci, zicând în taină o scurtă rugăciune, iar când sala a început să se impacienteze, a deschis ochii şi a luat unul dintre bilete, l-a dus la gură şi l-a înghiţit într-o clipă. Surprins şi indignat, judecătorul i-a reproşat:

- Dar, ce-ai făcut? Şi acum...? cum o să ştim verdictul?

- Este foarte simplu - a zis omul - trebuie doar să citiţi biletul care a rămas şi vom şti cu toţii ce scria pe cel pe care l-am înghiţit.

Mare curaj le-a trebuit duşmanilor să se prefacă, fiind nevoiţi să-l elibereze pe acuzat, şi de atunci nu l-au mai atacat niciodată, înţelegând că Dumnezeu îl apără.

Oricât de dificile sunt unele situaţii, nu trebuie să ne pierdem nădejdea în Dumnezeu. Niciodată nu trebuie să renunţăm să căutăm o ieşire şi nici să abandonăm lupta până în ultimul moment. De multe ori credem că problemele nu au rezolvare şi, pentru puţina credinţă, abandonăm lupta, uitând cuvintele: "Ceea ce este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu".