Despre atotştiinţa şi mila lui Dumnezeu

Una dintre însuşirile cele nemărginite ale lui Dumnezeu este atotştiinţa Sa, prin care toate le ştie şi de toate poartă grijă. Această ştiinţă atotcuprinzătoare nimiceşte ştiinţa şi înţelepciunea oamenilor (Iov 5, 12-13; Pilde 19, 21).

În Sfânta Evanghelie de duminică se spune că iudeii, văzând pe Mântuitorul intrat în casa lui Zaheu, mai marele vameşilor din Ierihon, s-au aprins de mânie asupra Domnului şi cârteau că a intrat să găzduiască la un păcătos (Luca 19, 7). Şi aceasta o făceau fiindcă socoteau păcătoşi pe toţi vameşii care adunau impozitele împărăteşti şi făceau multe nedreptăţi în slujba lor. Iar Preabunul nostru Mântuitor, ştiutorul inimilor şi cunoscătorul gândurilor, nu lua aminte la răutatea lor, ci cunoscând de departe credinţa cea mare a lui Zaheu şi aşezarea cea bună a sufletului său, văzându-l urcat într-un dud ca să poată a-L vedea, a zis către el: Zahee, grăbeşte-te de te pogoară, că astăzi, mi se cade să fiu în casa ta (Luca 19, 5).

„Zahee, grăbeşte-te de te coboară, că astăzi în casa ta Mi se cade să fiu”

În multe părţi ale Sfintei Scripturi şi în multe părţi ale zidirii Sale, se arată ştiinţa cea fără de margine a Atotputernicului şi Preaînţeleptului Dumnezeu. Aşa vedem că Mântuitorul, cunoscând aşezarea cea bună a sufletului femeii samarinence, a venit ostenit de cale şi stătea la puţul lui Iacov. În acel timp a venit şi femeia samarineancă să scoată apă şi prin cuvintele Lui cele dumnezeieşti, a fost vânat sufletul ei la credinţa în Hristos şi prin ea s-a vestit Evanghelia la toată cetatea Samariei (Ioan 4, 5). Altădată venind Mântuitorul în Capernaum cu ucenicii Săi, în acel timp au venit şi cei ce strângeau dajdia pentru templu şi au întrebat pe Apostoli, zicând: Învăţătorul vostru nu plăteşte darea? (Matei 17, 24)

Auzind Mântuitorul, a zis lui Petru: Mergând la mare aruncă undiţa ta şi la peştele care se va prinde întâi, deschizându-i gura vei găsi un statir (ban de argint). Ia banul şi dă-l lor pentru Mine şi pentru tine (Matei 17, 27). Cine nu poate înţelege de aici cât de nemărginită este înţelepciunea lui Dumnezeu, că şi cele ce sunt în pântecele peştilor de faţă sunt înaintea Lui.

Dumnezeu care ştie gândurile omului de departe (Psalm 138, 1-2; Matei 9, 4), căutând spre credinţa şi râvna cea mare a lui Zaheu, care dorea să-l vadă pe Domnul, îndată îl cheamă zicând: Zahee, grăbeşte-te de te coboară, că astăzi în casa ta Mi se cade să fiu (Luca 19, 5). Dar ce a făcut Zaheu când Mântuitorul a venit în casa lui? Ştiind că este socotit de toţi om păcătos şi văzând pe mulţi invidioşi că Domnul a intrat la el să găzduiască, socotindu-se dator şi nevrednic înaintea Lui pentru păcatele sale, a zis către Mântuitorul: Doamne, iată, jumătate din averea mea o dau săracilor şi de am năpăstuit pe cineva cu ceva întorc împătrit (Luca 19, 8).

Vedeţi osârdia cea mare a lui Zaheu de îndreptare? Vedeţi ce face o inimă care iubeşte pe Dumnezeu, când vine întru cunoştinţa păcatelor sale? Vedeţi cum se făgăduieşte să plătească datoriile celor pe care i-a nedreptăţit, spre a câştiga milă şi îndurare de la Dumnezeu? Nimeni nu l-a acuzat în faţa Mântuitorului de nedreptăţile ce le făcuse, dar strălucind în inima sa lumina harului lui Dumnezeu, el singur s-a judecat pe sine vinovat şi dator şi aşa făgăduieşte ca să dea jumătate din averea sa la săraci şi dacă a nedreptăţit pe cineva cu ceva să întoarcă de patru ori mai mult.

„Astăzi s-a făcutmântuire casei acesteia, pentru că şi acesta este fiul lui Avraam”

Mustrarea conştiinţei i s-a făcut lui Zaheu aspru judecător, spre a hotărî singur acest mijloc de îndreptare în faţa Preaînduratului nostru Mântuitor. Această hotărâre a lui de îndreptare a fost primită de ştiutorul inimilor, Iisus Hristos, ca o jertfă deja făcută pentru păcatele sale şi ca o arvună a mântuirii sufletului său. De aceea a auzit de la Domnul: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că şi acesta este fiul lui Avraam (Luca 19, 9).

O, fericite Zahee, câtă milă şi îndurare ai câştigat de la Dumnezeu prin râvna ta cea mare ce ai avut-o pentru îndreptarea ta şi iertarea păcatelor tale, căci nu numai mântuirea casei tale ai câştigat, ci şi fiu a lui Avraam te-ai făcut, mai înainte de a face faptele lui Avraam! Ci numai hotărând din toată inima ta că te vei face milostiv şi drept, urmând lui Avraam cu credinţă şi făgăduinţă, şi Dumnezeu a primit pocăinţa ta, căci cercătorul inimilor fiind de faţă la a ta mărturisire din inimă, ţi-a socotit ţie ca o împlinire desăvârşită a datoriilor tale şi fiul lui Avraam te-a numit pe tine. (Părintele Cleopa)