Întrucât astăzi prăznuim Botezul Domnului, şi se cuvine să răbdăm un pic de rea-pătimire pentru Cel ce pentru noi a luat trup, S-a botezat şi S-a răstignit, veniţi să filosofăm cele cu privire la deosebirea botezurilor, pentru ca de aici curăţiţi să ne întoarcem. Moise a botezat, dar a botezat în apă; şi înainte de aceasta, în nor şi în mare. Aceasta în mod tipic s-a făcut, aşa cum şi Pavel vede; marea fiind tipul apei; norul al Duhului; mana al pâinii vieţii; băutura din piatră a băuturii dumnezeieşti. A botezat şi Ioan, dar nu cu totul în chip iudaic; căci nu a fost doar în apă, ci şi întru pocăinţă; nu a fost însă un botez în întregime duhovnicesc, fiindcă nu adaugă şi "întru Duhul". Botează şi Iisus, însă în Duhul. Acesta este botezul desăvârşit. Şi cum nu este Dumnezeu - ca să mă fac puţin prea îndrăzneţ - Cel prin care tu dumnezeu te vei face? Cunosc şi un al patrulea botez, botezul muceniciei şi al sângelui, cu care Însuşi Hristos s-a botezat, care cu atât este mai vrednic de cinstire, cu cât nu mai este întinat de păcate ulterioare. Cunosc chiar şi un al cincilea, botezul lacrimilor; însă este unul foarte ostenitor, aşa cum îl vedem că face pe cel ce zice "spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele aşternutul meu voi uda", ale căruia "răni împuţitu-s-au şi au putrezit", care "gârbovit şi mâhnit umblă", şi care întoarcerea lui Manase a imitat, şi smerenia locuitorilor din Ninive, cea care de primirea iertării i-a încredinţat; acela care rosteşte cuvintele pe care vameşul le-a grăit în templu, care mai îndreptat s-a coborât la casa sa decât fariseul cel mândru;
(Traducere de drd. Nicuşor DECIU)