Apa Iordanului - poarta Împărăţiei

Râul Iordan este pomenit în Biblie de peste 150 de ori, dar episodul cel mai important în care este implicat rămâne fără îndoială Botezul Domnului, relatat de toţi cei 4 evanghelişti (Matei 3, 13-17; Marcu 1, 9-11; Luca 3, 21-22; Ioan 1, 29-34).

După cum trecerea Iordanului are pentru vechiul Israel semnificaţia intrării în Ţara Făgăduinţei, adică a sfârşitului robiei şi rătăcirii în pământ străin, tot aşa pentru Biserică - Noul Israel - Iordanul semnifică trecerea la o nouă condiţie spirituală, purificarea prin Botez în vederea intrării în Împărăţia lui Dumnezeu.

Iordanul tiveşte la Răsărit, pe o lungime de 180 km în linie dreaptă, Ţara Sfântă - vechiul Canaan sau Palestina, ce corespunde în mare actualului stat Israel. Lungimea efectivă a râului e însă mult mai mare (360 km), datorită numeroaselor sale meandre. Regiunea ce se întinde pe cursul sau inferior, până la ţărmurile Mării Moarte, e cunoscută cu denumirea tradiţională de „Ţinutul Iordanului”. Astăzi râul este străjuit de oaze de verdeaţă, culturi îngrijite şi obiective turistice sau locuri de pelerinaj civilizat amenajate. În vechime, malurile Iordanului erau însă destul de sălbatice, cu vegetaţie abundentă şi fiare temute de călători („Iată, ca un leu se ridică din tufişurile Iordanului spre păşunea totdeauna verde!” - Ieremia 50, 44), iar dincolo de el se întindea, dezolant, deşertul, „pustia” din care a fost scris să răsune glasul lui Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, şi unde Hristos Însuşi S-a retras timp de 40 de zile după Botez, rugându-se, postind şi biruind întreita ispită („Înapoia Mea, Satana!”).

În evreieşte, Yarden înseamnă „care coboară”: într-adevăr, de la cel mai îndepărtat dintre cele 3 izvoare principale ale sale (Hasbeiya, în Liban), râul coboară aproape întruna, ajungând la un moment dat până la 465 m sub nivelul marii (pe Valea Ghorului, după ieşirea din Lacul Tiberiadei, pe care-l străbate peste 20 de km) şi pierzându-se în Marea Moarta (aflată ea însăşi la circa 400 de metri sub nivelul convenţional al mărilor).

Botezul lui Iisus, săvârşit când Acesta „era ca de 30 de ani” (Luca 3, 23), a avut loc în „Betania [în alte versiuni: Betabara], dincolo de Iordan” (Ioan 1, 28), ce nu trebuie confundata cu Betania din apropierea Ierusalimului, sau „la Enom, aproape de Salim” (Ioan 3, 23).

Locul presupus al Botezului, numit în evreieşte Yardenit (locul „Iordanitului”, s-ar putea zice în româneşte), nu departe de ieşirea Iordanului din Marea Galileei (Lacul Ghenizaret, numit şi Lacul sau Marea Tiberiadei), cam unde se află astăzi kibutul (colonia agrară) Degania Alef, a devenit loc de pelerinaj: înveşmântaţi în alb şi înfioraţi de emoţie, nenumăraţi pelerini din toată lumea îşi aşteaptă rândul să fie cufundaţi, precum Iisus şi contemporanii Săi, în „apa sfântă” a Iordanului - simbolica poartă a Împărăţiei deschisă tainic de Hristos, Domnul Vieţii şi-al Învierii. (www.crestinortodox.ro)