În contextul unei economii mondiale care se luptă cu recesiunea de vreo câţiva ani pentru a reintra pe drumul regal al eficienţei, actele de generozitate întreprinse de o persoană cu greutate sau cu mai puţină importanţă, par cu adevărat o rara avis. Nu exagerez dacă printre binefăcătorii judeţului nostru îl vom situa, în primul rând, pe Gheorghe Flutur. Prin mâna pe care ne-a întins-o în momente de cumpănă (inundaţii) sau de altă natură (obiective turistice, construcţii civile), Domnia Sa a făcut să se vorbească despre judeţul Suceava în toată ţara.
Restrângând aria consideraţiilor la probleme care ne privesc mai îndeaproape, vom aminti în aceeaşi ordine de idei, pe deputatul Ioan Bălan. Comunele Mitocul Dragomirnei şi Pătrăuţi, aflate sub directa sa răspundere, s-au bucurat de un sprijin constant şi consistent. Podul de la Lipoveni, grădiniţa şi dispensarul din Mitoc sunt rodul colaborării fructuoase dintre Ioan Bălan şi primarul comunei Mitocu Dragomirnei, ing. Dănuţ Solcan. De asemenea, după ce a intervenit, de mai multe ori, în ajutorarea sinistraţilor din Pătrăuţi, nu a ezitat să ofere sprijin material (gratii, uşi, sisteme de alarmă) în organizarea unui muzeu ecumenic în aceeaşi localitate, muzeu care eu însumi l-am iniţiat şi pe care sper să îl inaugurez în curând. Având în vedere că aici, la Pătrăuţi, se află una dintre cele mai vechi şi deosebite biserici ale voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt, iar în faţa vestitului lăcaş există o masă a tăcerii care o anticipează pe cea a lui Brâncuşi, putem spune că muzeul ecumenic nu face decât să sporească zestrea spirituală a locului. Intenţia noastră este aceea de a oferi turiştilor, în mod gratuit, o vizită şi un moment de reflecţie privind unele exponate vechi şi rare care să atragă atenţia asupra ineditului unui astfel de muzeu. Sper ca gestul meu, respectiv această ofertă de vizite gratuite, să nu fie înţeles greşit, aşa cum s-a întâmplat cu orele de limba rusă maternă şi religie de rit vechi, predate de mine la Şcoala din Mitocu Dragomirnei. Am făcut şi acolo aceeaşi ofertă şi după ce am predat mai mult timp, am fost, în cele din urmă, respins, deşi şcoala, parohia şi primarul m-au primit cu drag. Aşa înţeleg unii să lupte cu criza!
Ce se va întâmpla dacă această rara avis va zbura definitiv de la noi?
Prof.arhid. Ştefan HRENIUC