Pastorala Prea Fericitului Părinte Patriarh Daniel

Cu prilejul sărbătorii Naşterii Domnului Iisus Hristos, Prea Fericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresează tutu­ror credincioşilor un cuvânt de în­vă­ţă­tură şi urări tradiţionale, îndemnând to­todată la rugăciune de mulţumire către Dumnezeu şi de iertare pentru noi şi semenii noştri români de pretutindeni.

(Din raţiuni de spaţiu, vom reda doar fragmente din pastorala Părintelui Patriarh). 

"Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis prin proorocul care zice «Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte Cu noi este Dumnezeu»"
(Matei 1, 22-23, cf. Isaia 7, 14)

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
Sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos ne arată iubirea milostivă şi nemărginită a lui Dumnezeu pentru oameni. Hristos este Dumnezeu-Omul prezent în mijlocul oamenilor, pentru ca oamenii să poată fi părtaşi la viaţa şi iubirea veşnică a Preasfintei Treimi.

Începând cu ziua de 20 decembrie, când serbăm Înainteprăznuirea Naşterii Domnului, şi până la 31 decembrie, ziua Odovaniei acestei sărbători, cântările liturgice ale Bi­sericii Ortodoxe ne îndeamnă să ne minunăm cu mintea şi să ne bucurăm cu inima de taina iubirii lui Dumnezeu pentru noi, oamenii, arătată în Naşterea lui Hristos din Sfânta Fecioară Maria.

Cel ce Se naşte ca om din Fe­cioa­ră este Unul din Sfânta Treime: "Betleeme, găteşte-te spre întâmpi­na­rea Fecioarei Maria şi a Maicii lui Dum­nezeu. Că iată vine la tine pur­tând Prunc pe Hristos, Cel pururea împreună cu Tatăl Cel fără început şi cu Duhul, pe Care în peşteră Îl va naşte şi după naştere iarăşi se va arăta fecioară". (Idem, "Utrenia" din 23 decembrie, Sedealna, p. 368)

Pentru a binevesti în acelaşi timp sme­renia şi slava lui Hristos, Biserica vede deodată în El pe robul şi pe Stă­pânul, pe omul pământean şi pe Îm­păratul cerurilor: "Astăzi Se naşte din Fecioara Cel ce are (ţine) în mână toa­tă făptura. Cu scutece ca un prunc es­te înfăşat, Cel ce din fire este ne­pi­păit (inaccesibil). În iesle este culcat Dumnezeu, Cel ce a întărit cerurile de demult, întru început. La sân cu lapte este hrănit, Cel ce a plouat în pustiu mană poporului. Pe magi cheamă Mirele Bisericii. Darurile acestora le primeşte Fiul Fecioarei. Închi­nă­mu-ne Naşterii Tale, Hristoase! În­vred­niceşte-ne să vedem şi dumne­zeias­că Arătarea Ta (Botezul)!". (Idem, "Rânduiala Ceasurilor îm­pă­ră­teşti" din 24 decembrie, "Ceasul al IX-lea", Sla­vă…  glasul 6, p. 420)

În însăşi ziua sărbătorii Naşterii Dom­nului se arată mai lămurit că rostul Întrupării Fiului lui Dumnezeu este înnoirea omului întru viaţă veş­nică: "Văzând Ziditorul pe omul pe care l-a zidit cu mâinile pierind, ple­când cerurile, S-a pogorât şi pe acesta, întrupându-Se din dumnezeiasca Fecioară, îl zideşte cu totul din nou, cu adevărat, că S-a preaslăvit!" (Idem, "Utrenia" din 25 decembrie, "Canonul I", Cântarea 1, p. 437)

Prin Întruparea Sa de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi, mai ales, prin Naşterea Sa ca om în Betleem, Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, intră în umanitate şi rămâne pentru veşnicie tainic prezent în mijlocul ei. Cel ce S-a născut ca om în Betleem, a copilărit în Nazaret, S-a răstignit şi îngropat la Ierusalim, a înviat din morţi şi S-a înălţat întru slavă la ceruri nu încetează de a fi prezent împreună cu oamenii, care cred în El şi-L iubesc pe El (cf. Matei 28, 20). El este permanent prezent în Biserică prin Sfintele Taine, dar mai ales prin săvârşirea Sfintei Liturghii, în timpul căreia credincioşii ascultă Evanghelia Sa şi primesc Trupul şi Sângele Său, ca arvună a vieţii şi bucuriei veşnice din Împărăţia cerească a Preasfintei Treimi.

Taina coborârii şi apropierii Fiului lui Dumnezeu de noi, oamenii, ne cheamă să ne ridicăm şi să ne apro­piem şi noi de El, să-L întâm­pi­năm în viaţa noastră. (...) Aşadar, prin dreaptă credinţă şi prin fapte bune să întâmpinăm pe Hristos în sufletul şi în casele noastre şi să ne bucurăm de lumina sărbătorii.

Hristos vine şi astăzi la noi în multe forme, ca un călător sau ca un pelerin necunoscut, prin chipurile smerite ale oamenilor săraci, ale co­pii­lor şi bătrânilor abandonaţi, ale bolnavilor singuri şi întristaţi, ale ce­lor flămânzi şi fără de adăpost.

De aceea, mai ales acum, când în jurul nostru sunt multă suferinţă şi sărăcie, singurătate şi neajutorare, să le aducem acestora, prin cuvânt şi faptă, ajutor şi bucurie, încurajare şi speranţă, aşa cum ne învaţă Sfânta Evanghelie şi Sfânta Biserică.

Să ne rugăm mereu Maicii Pruncului Iisus, Fecioarei Maria, să ocrotească ţara şi poporul nostru şi să lumineze cu rugăciunile ei pe toţi copiii şi părinţii, toate familiile care au nevoie de ajutor şi binecuvântare de la Dumnezeu.

Să ne rugăm, de asemenea, Maicii Domnului să ajute Biserica noastră în lucrarea ei cultural-misionară şi social-filantropică pentru copii şi bătrâni, pentru bolnavi şi săraci, pentru oamenii fără nici un sprijin, pentru "cei pe care nu-i iubeşte nimeni", cum se spune în rugăciunea finală a Acatistului Buneivestiri.

Căminele de bătrâni şi de copii, uni­tăţile medicale, cantinele pentru săraci şi multe programe de caritate ale Bisericii noastre au în continuare ne­voie de sprijin, pentru ca aceia care au iniţiat şi realizează programe filantropice să nu se descurajeze, să nu înceteze lucrarea lor, necesară altora.

Mulţumim celor care ne-au ajutat adesea şi îi binecuvântăm, rugân­du-ne lui Dumnezeu-Milostivul să le dă­ruiască darurile milostivirii Sale celei bogate.


Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Familia a fost binecuvântată în Rai (cf. Facere 1, 28), sfinţită prin Naş­terea Pruncului Iisus din Fecioara Ma­ria şi preţuită prin prezenţa lui Hris­tos la nunta din Cana Galileii, un­de a săvârşit minunea prefacerii apei în vin. Prin urmare, familia trebuie să fie mereu în centrul atenţiei Bi­sericii. Din acest motiv, la propu­ne­rea noastră, Sfântul Sinod al Bise­ri­cii Ortodoxe Române a hotărât ca anul 2011 să fie numit "Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cu­nunii".

Botezul copiilor şi creşterea lor în credinţă trebuie să fie o prioritate majoră a părinţilor, naşilor, preoţilor şi a profesorilor de religie, mai ales astăzi, când mulţi copii şi tineri sunt dezorientaţi sau tentaţi să caute fericirea în droguri nocive pentru suflet şi trup. Pe fondul sărăciei şi al mi­gra­ţiei părinţilor în străinătate, mulţi copii sunt tentaţi să abandoneze şcoa­la şi să trăiască o viaţă dezor­dona­tă şi fără un ideal concret. De aceea, familia, societatea şi Biserica trebuie să coopereze spre a găsi soluţii practice pentru problemele concrete care tulbură viaţa copiilor şi tine­rilor de astăzi.

Criza stabilităţii sau a unităţii fa­mi­liei se amplifică în contextul creş­terii sărăciei, şomajului şi a nesiguran­­ţei zilei de mâine. Din aceste motive sunt urgent necesare următoarele orien-tări: intensificarea vieţii spirituale şi a activităţii pastorale, a solidarităţii între familii, dezvoltarea de programe so­ciale de susţinere a familiilor să­ra­ce, mai ales a celor care au copii mulţi. Toate aceste pro­bleme şi altele asemănătoare trebuie să fie permanent în centrul atenţiei Bi­sericii Ortodoxe Române. (...)


Dreptmăritori creştini,

Un simbol major al comuniunii, cooperării şi demnităţii noastre ortodoxe româneşti va fi, în anul 2011, construirea Catedralei Mântuirii Neamului, după ce în anul acesta 2010 a fost selectat proiectantul, s-a obţinut autorizaţia de construire a ei, au fost desfăşurate ample lucrări de organizare de şantier, au fost procurate o parte din materiale şi a fost încheiat contractul de zidire a pereţilor din jurul fundaţiilor noii Catedrale.

(...) Fericiţi vor fi, acum şi în eternitate, cei care se vor număra prin­tre ctitorii Catedralei Mântuirii Neamului! Ei vor fi pomeniţi de Biserică în ru­găciunile sale pe care le înalţă zilnic pentru "fericiţii şi pururea po­me­niţii ctitori". Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Ca şi în anii precedenţi, la cumpăna dintre ani, adică în noaptea de 31 decembrie 2010 spre 1 ianua­rie 2011, suntem chemaţi să ne rugăm lui Dumnezeu pentru sănătate şi mântuire, pentru toţi românii din ţară şi din diasporă. Să-I cerem lui Dumnezeu să ne ajute ca să trecem cu rea­­lism şi speranţă prin actuala criză materială şi morală, încât în anul viitor să fim mai tari în credinţă şi înţelepciune, mai prosperi econo­mic şi mult mai bogaţi în fapte bune decât în anul 2010.

Cu prilejul Sfintelor Sărbători ale Naşterii Domnului, Anului Nou 2011 şi Botezului Domnului, Vă adresăm tuturor doriri de sănătate şi mântuire, pace şi bucurie, fericire şi mult ajutor de la Dumnezeu în toată fapta cea bună, dimpreună cu salutarea tradiţională: "La mulţi ani!". "Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!" (2 Corinteni 13, 13).

Al vostru către Hristos-Domnul rugător, cu părinteşti binecuvântări,
† DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române