57 de lei!

De la o vreme plătesc zeciuială. A zecea parte din tot ce câştig o dau Domnului. Am citit la Părintele Ilarion Argatu cum e cel mai bine să faci asta: să ajuţi acolo unde se construieşte un Sfânt Locaş cel mai aproape de tine. Nu e nevoie să bat cale lungă: în centrul oraşului Gura Humorului se fac lucrările de finisaj la Catedrala Naşterea Maicii Domnului.

Acum vreo două săptămâni mi-au venit nişte bani din mai multe locuri. M-am pus să socotesc cât am de dat şi mi-au ieşit 57 de lei.

Două zile, sâmbătă şi duminică, n-a fost deschis la catedrală. N-am putut să-mi dau zeciuiala. Luni, mergând spre centru, îmi aduc aminte că trebuie să dau cei 57 de lei. Intru în catedrală, mă închin şi mă duc la cutia de la icoana Maicii Domnului, unde se strâng bani pentru construcţie. Sunt sigur că mai am la mine 30 – 40 de lei. “Îi dau pe ăştia”, îmi zic, “şi mai vin o dată, după-amiază, după ce trec pe la bancă”. Îmi scot banii din buzunare, mai mult hârtii de 5 lei şi un leu şi îi socotesc. 57 de lei! Aveam la mine exact cât trebuia să dau. Nu a fost singura dată când Dumnezeu mi-a arătat că “şi perii capului meu sunt număraţi”. Mi s-a mai întâmplat să cumpăr produse exact de banii pe care îi aveam la mine. Dar acum faptul că aveam la mine exact 57 de lei a însemnat mai mult. M-am întărit în cugetul că e bine şi plăcut lui Dumnezeu că plătesc zeciuială. Şi în acela că Dumnezeu mă ajută, atunci când am în gând o faptă bună, să o duc la împlinire cât mai uşor. (de Marius IANUŞ)