Esenţa perioadei de post este de fapt spiritul

Credincioşii creştin ortodocşi încep să aştepte marea sărbătoare a Naşterii Domnului prin post şi rugăciune. Timp de şase săptămâni, de pe 14 noiembrie până pe 24 decembrie inclusiv, nu se consumă produse din carne, brânză şi ouă. Preoţii îi încurajează pe credincioşi, amintindu-le atât la slujbe cât şi în clipele de confesiune ortodoxă că Postul Crăciunului este cel mai uşor post dintre toate, cu dezlegare la peşte şi vin în fiecare sâmbătă şi duminică, precum şi în zi de sărbătoare cu cruce roşie a unui sfânt sau cum este cea imediat următoare Intrarea Maicii Domnului în Biserică.
Postul Crăciunului sau al Naşterii Domnului simbolizează şi ajunarea de patruzeci de zile a proorocului Moise, dar şi postul patriarhilor din Vechiul Testament, care aşteptau venirea Fiului lui Dumnezeu pe Pământ.
Prefaţând momentul de maximă bucurie al Naşterii Domnului, zilele de post din noiembrie-decembrie sunt în contrast absolut cu cenuşiul de afară, cu frigul sau cu zilele prea scurte. Avem de-a face aşadar cu un mod de pregătire minunat. Exuberanţa acestei minuni pune practic pe plan secund tot restul. Asemenea celuilalt praznic împărătesc, Învierea, Naşterea merită totul. De dragul Naşterii şi a Învierii Domnului încercăm să fim mai buni, să iertăm pe cei pe care îi duşmănim şi să cerem la rândul nostru iertare. Slujbele bisericeşti care se ţin în această perioadă au o puternică încărcătură profetică, anunţă practic împlinirea a ceea ce şiruri lungi de profeţi şi drepţi au anunţat şi au sperat să se întâmple chiar în timpul vieţii lor.
Aspectul cel mai important al acestei perioade nu este însă restricţia la mâncăruri, aşa cum ne luminează minţile, învăţăturile bisericeşti, căci degeaba se ţine post dacă nu sunt respectate atitudinile pioase, de mântuire şi nu suntem buni creştini. Să încercăm să fim mai îngăduitori cu ceilalţi, să facem fapte bune şi să petrecem cât mai multe clipe de interiorizare şi rugăciune, pentru a primi aşa cum se cuvine marea bucurie a Naşterii Domnului
Preoţii spun „Acum trebuie să te retragi în tine şi seara, înainte de culcare, să încerci să nu adormi în mânie şi ură. Rugăciunea trebuie să însoţească postul alimentar, pentru liniştea casei, a familiei, pentru morţi şi pentru duşmani…

Degeaba ţii post dacă nu ai linişte în casă şi nu trăieşti în linişte cu cei din jur”. Esenţa acestei perioade este de fapt spiritul. (Preot Vasile Gavrilă, sursa: www.olteniteanul.ro)