Sfânta Parascheva, cea mai populară dintre toţi sfinţii ale căror moaşte se află pe teritoriul României

Sfânta Parascheva este cea mai populară dintre toţi sfinţii ale căror moaşte se află pe teritoriul României. Sute de biserici de parohie din România sunt închinate ei pentru a le ocroti, iar în nordul Greciei, în Bulgaria şi Serbia credincioşii ortodocşi o cinstesc de asemenea cu multă evlavie (A se vedea în această privinţă frumoasa carte-album, în limbile română, greacă şi engleză, Sfânta Parascheva - Călăuza pelerinilor, Editura mitropolitană TRINITAS, Iaşi).

 

Sfinţenia este iubire şi bunătate dumnezeiască fără graniţe

Marea evlavie a poporului dreptcredincios faţă de Sfânta Cuvioasă Parascheva se explică tocmai prin convingerea şi constatarea că ea este mult folositoare, dăruind ajutor, prin rugăciunile ei, tinerilor şi bătrânilor, fecioarelor şi mamelor, mănăstirilor şi familiilor, bolnavilor şi săracilor. Puterea ei vine din sfinţenia şi din bunătatea ei, adică din iubirea ei faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni.

Puterea de ajutorare a sfinţilor este, de fapt, iubirea lui Dumnezeu care se revarsă prin sfinţi pentru a întări legătura sfântă între oameni şi Dumnezeu, şi între oamenii care iubesc Biserica lui Hristos şi cinstesc pe sfinţii Lui. Prin urmare, comuniunea sfinţilor cu Dumnezeu întăreşte şi comuniunea oamenilor laolaltă în rugăciune, în căutarea sfinţeniei şi a ajutorului lui Dumnezeu. Astfel, sfinţii din fiecare neam adună laolaltă în iubirea lui Hristos credincioşi din neamul lor şi din alte neamuri. Sfânta Cuvioasă Parascheva adună, prin sfinţenia, bunătatea şi rugăciunile ei făcătoare de minuni, credincioşi din popoare diferite ca: greci, bulgari, sârbi, români ş.a.

Sfinţii nu aparţin numai neamului lor, ci ei sunt ai lui Dumnezeu şi ai întregii umanităţi; ei ajută pe toţi oamenii, fiindcă Dumnezeu iubeşte pe toţi oamenii. În acest înţeles, se spune că la o mănăstire creştină ortodoxă din Iugoslavia a venit un musulman ca să se roage. Atunci, un ortodox l-a întrebat: - Cum de-ai venit să te rogi la un sfânt de-al nostru? Musulmanul a răspuns: - Nu este nici al vostru, nici al nostru, ci al lui Dumnezeu (vezi Sfânta Parascheva - Călăuza pelerinilor, p. 53). Cu alte cuvinte, sfinţenia este iubire şi bunătate dumnezeiască fără graniţe, care se revarsă în lume prin legătura rugăciunii.

Pelerinajul cu Sfintele Moaşte ale Sf. Parascheva

În primăvara anului 1944, când la Iaşi se pregătea evacuarea datorită războiului, s-a pus problema ducerii sfintelor moaşte la Mănăstirea Turnu din eparhia Râmnicului, acolo unde se aflau vremelnic la adăpost şi moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. De ce n-au ajuns acolo, nu ştim exact. Cunoaştem doar că racla cu moaştele Cuvioasei Parascheva a poposit la Mănăstirea Sămurcăşeşti (Ciorogârla), de lângă Bucureşti, în perioada 10 aprilie - sfârşitul lunii octombrie 1944. Sfintele moaşte au fost însoţite de o escortă militară şi de preoţi de la Caderala mitropolitană din Iaşi. În perioada 27 octombrie - 13 noiembrie 1944 - au fost duse în Catedrala patriarhală din Bucureşti. Pe drumul de întoarcere au trecut prin următoarele localităţi: Ploieşti, Buzău, Râmnicu Sărat, Focşani, Bacău, Piatra Neamţ, Mănăstirile Văratec, Agapia, Neamţ. Ajung la Iaşi în 26 noiembrie, unde sunt întâmpinate de Mitropolitul Irineu Mihălcescu şi numeroşi clerici şi mireni. Au fost primite cu multe lacrimi şi flori, cu înflăcărate cuvântări, aşa cum se menţionează în presa vremii.

O altă perioadă de absenţă a sfintelor moaşte din Iaşi a fost în vara anului 1947. O vară fierbinte care odată cu problemele de pe urma războiului aducea şi o secetă nemiloasă care înrăutăţea şi mai mult viaţa. Pentru ca mila lui Dumnezeu să se arate din nou peste poporul Său, mulţi preoţi şi credincioşi cereau insistent o procesiune cu Sfintele Moaşte ale Cuvioasei Parascheva prin Moldova. Atunci s-a desfăşurat cea mai mare procesiune religioasă de pe pământul Moldovei.

Ea s-a derulat în două etape. Mai întâi în judeţul Iaşi (sfârşitul lunii mai - 10 iunie), iar apoi în judeţele Vaslui, Roman, Bacău, Neamţ şi Baia - până la sfârşitul lunii august. La procesiune au luat parte mulţi clerici de la Catedrala mitropolitană din Iaşi şi de la parohii, în fruntea lor aflându-se Arhimandritul Teoctist Arăpaşu, actualul Patriarh al Bisericii noastre.

Nu înşirăm toate localităţile pe unde a trecut procesiunea în acele zile, dar, vom aminti de: Roman, Piatra Neamţ, Târgu Neamţ, Mănăstirea Neamţ - unde au poposit două zile -, de Leghin, Pipirig, Vânători, Neamţ, Boroaia, Râşca, cu popas la mănăstirea din localitate, Baia, Fălticeni, unde moaştele au poposit timp de o noapte în biserica Adormirea Maicii Domnului din sat -, Rădăşeni, Mălini, Mănăstirea Slatina.

Bătrânii satului Rădăşeni povestesc cum s-a oprit procesiunea cu Sfintele Moaşte şi pe imaşul satului. Acolo au ieşit toţi sătenii, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, cu prapori şi flori pentru a întâmpina pe ocrotitoarea Moldovei. După ce s-au făcut rugăciuni şi sfintele ei moaşte au plecat spre Slatina, deasupra satului s-au adunat nori de ploaie şi a plouat. Era cu adevărat o minune, căci de mai multe luni de zile nici un strop de ploaie nu mai udase pământul satului, iar efectele secetei erau deja dezastruoase. (Sursa: http://sfparascheva.mmb.ro)