Drumurile pocăinţei
După hotărârea pentru întoarcere începe drumul pocăinţei: „Prin fapte trebuie să se arate voinţa noastră pentru pocăinţă. Pe drumul acesta vom întâlni multe ispite şi obstacole, şi ca să mergem cu reuşită avem nevoie de un conducător cu experienţă. Un asemenea [conducător] este Sf. Ioan Gură de Aur care zice: Sunt multe şi felurite drumuri ale pocăinţei, şi toate conduc la cer”.
a. Primul drum al pocăinţei este auto-condamnarea şi mărturisirea păcatelor. Această faptă prezintă firea tainei Sf. Mărturisiri şi este premisă necesară pentru iertarea păcatelor noastre. Condamni pe cele ale tale, mărturiseşti răspunderea ta pentru fapta păcatului, şi Dumnezeu te scapă de păcat. „Te-ai mărturisit de păcat în mod sincer, te-ai eliberat de păcat”.
b. Al doilea drum al pocăinţei echivalent primului [drum] este iertarea şi iubirea faţă de fraţii noştri. Îi iertăm pe fraţii noştri şi „pe cei fraţi cu noi” pentru micile [fapte] cu care ne-au greşit, pentru ca să primim iertare pentru marile fapte rele ale noastre de la Domnul nostru. Aşa ne adevereşte şi Hristos: Dacă veţi ierta păcatele oamenilor şi Tatăl vostru cel ceresc va ierta păcatele voastre.
c. Doliul şi plânsul pentru păcatele noastre este al treilea drum: „Ai păcătuit? Îndoliază-te şi schimbă păcatul… [O] mică silinţă vrea [Domnul] de la tine, şi Acela îţi dă mari [daruri]. [Un] motiv cere de la tine ca să îţi dea comoara mântuirii. Oferă lacrimi şi Hristos îţi va da iertarea”.
d. Smerenia este al patrulea drum al pocăinţei. Sf. Ioan [Gură de Aur] se referă la pilda vameşului când scrie: „Cu smerenia pe care a arătat-o vameşul s-a îndreptat, în timp ce fariseul a coborât de la templu pierdut în drepturi… Cuvintele vameşului au biruit faptele fariseului… Aşadar, dacă mărturiseşti păcatele tale lui Dumnezeu şi te smereşti, devii drept”. „Te smereşti şi se dezleagă legăturile păcatelor”.
e. Al cincilea drum este milostenia, „împărăteasa virtuţilor, care urcă imediat pe oameni la înălţimile cerurilor… milostenia este eliberarea sufletului”. Sunt cunoscute multe împrejurări ale păcatelor care au fost iertate prin milostenie.
f. Al şaselea drum este rugăciunea fierbinte care izvorăşte din adâncul inimii: „Să te rogi de fiecare dată fără să ai pretenţia că eşti rugător… şi Dumnezeu nu va se va sili de insistenţa ta, ci îţi va ierta păcatele”.
Dumnezeu „ne-a dat multe drumuri ale pocăinţei, pentru ca să faciliteze urcarea noastră în cer”. Prin urmare, fiecare din noi poate să aleagă drumul care i se potriveşte pentru ca să înceapă întoarcerea la Casa părintească. Pe drum vei constata că drumurile acestea adeseori se intersectează între ele, fiindcă toate virtuţile sunt conexe. Cultivând deci virtutea pe care ai ales-o ca drum al vieţii, participi la toate celelalte.
[traducere din neo-greacă de Drd.Alexandru Prelipcean, după Ierom. Grigorios,To mistirion tis metanoias, cap. I: I metanoia: therapia tis psihis, Ekd. Ieron Koutloumousion Kellion, Agios Ioannis o Theologos, Agion Oros, 2004, pp. 30-34]