De la Suceava, municipiul reşedinţă de judeţ, şi până în satul Brodina de Sus, comuna Izvoarele Sucevei, sunt, prin Rădăuţi, mai bine de o sută de km. Când se termină asfaltul şi intri pe valea Brodinei, un defileu fără seamăn, în care poţi asculta fără întreruperi simfonia pădurii, drumul nu este deloc prietenos cu călătorul, dovadă că mai marii noştri conducători n-au trecut niciodată prin aceste locuri mărginaşe, dar de o rară frumuseţe.
În schimb, trec, mereu, oamenii locului, munteni căliţi de greutăţile vieţii, care spun despre cei ce ar trebui să se îngrijească de acest traseu că „unde-i dâmb ei pun pământ, unde-i groapă ei pun apă”. La capăt de traseu, înainte de a urca în pasul Pohoniş (1227 m), se situează satul amintit, o aşezare ce numără circa 1000 de suflete, răsfirate printre munţi şi care cuprinde 9 cătune, fiecare având între 7 şi 42 de gospodării. Este vorba de Priciuca, Calela, Arşiţa, Oglinda, Salaş, Hrabusna, Buc, Cununa şi Hrebeni. O aşezare întinsă, de un pitoresc încântător. Aici, aproape de centrul satului, sub poală de munte, Dumitru Creuco, om al locului, vrednic şi întreprinzător gospodar, a visat să construiască o biserică. Acest gând l-a stăpânit mai tot timpul, iar când s-a văzut cu o situaţie materială mai bună, a zis că este momentul să-şi realizeze visul. Şi a început lucrul, iar Dumnezeu parcă i-a dat puteri duble. Afacerile i-au mers bine, familia l-a înţeles, soţia şi cei 5 copii i-au fost mereu aproape, aşa că investiţia, de miliarde de lei vechi, a fost demarată cu câţiva ani în urmă. S-a muncit mult.
Treabă multă şi grea, efectuată cu trudă
Echipe întregi de meşteri au trecut pe aici şi au finalizat anumite lucrări, de la cele de dulgherie până la acoperirea clădirii cu tablă lindab, instalarea centralei termice de încălzire, montarea clopotelor, împrejmuirea sfântului locaş cu gard din fier forjat, pavarea curţii, sculptarea catapetesmei sau efectuarea picturii. A fost treabă multă şi grea, efectuată cu trudă şi, în unele situaţii, cu multă migală. Totul a costat scump, lucru despre care ctitorul bisericii, Dumitru Creuco, Mitică, cum îi spun oamenii, nu-i place să vorbească. Am aflat, totuşi, că cele 3 clopote, din care unul de 500 kg, altul de 300 şi ultimul de 200 kg, au costat aproape un miliard de lei vechi. Nu mai vorbim de costul picturii sau a altor lucrări. Existau zile când la biserică lucra câte o echipă de 20 de oameni ce trebuia nu numai plătită dar şi hrănită. Şi să faci mâncare pentru o asemenea trupă nu-i deloc uşor. Ştie bine acest lucru doamna Elena, soţia sa, care i-a fost mereu aproape, l-a înţeles şi l-a încurajat să termine construcţia. Acum e gata. O bijuterie de biserică, în care familia Creuco a pus mult suflet. Văzând acest locaş nu poţi să nu te întrebi cine este, totuşi, ctitorul ei? Chiar aşa! Cine este Dumitru Creuco?
„Am hotărât să-mi îndeplinesc visul. Adică, să fac o biserică”
„Am fost 15 fraţi la părinţi, iar acum toţi sunt gospodari la casele lor”, ne spunea domnul Creuco.
„Eram năcăjiţi de mici, nu aveam, la casa părintească, lumină electrică, televizor, munceam zi lumină, cu precădere, la pădure, iar părinţii ne-au învăţat să fim cinstiţi şi drepţi cu cei din jur. Ceream multe de la Dumnezeu şi, spre fericirea mea, mi-a dat. Mi-am cumpărat mai întâi un banzic, apoi am deschis un mic magazin, după câţiva ani am început să lucrez cu un gater şi, astfel, am pus bazele unei firme de prelucrare a lemnului. Totul a mers bine, având un sprijin deosebit de la familie. Am 5 copii care, atunci când nu sunt la şcoală, muncesc în pădure cot la cot cu muncitorii. Mi-au fost şi încă îmi sunt de mare ajutor, ştiu să mânuiască utilajele, să expedieze marfa sau să facă alte treburi. Părinţii mei au 36 de nepoţi şi toţi sunt bine educaţi, silitori la treabă şi la carte. Când am văzut că am posibilităţi, am hotărât să-mi îndeplinesc visul. Adică, să fac o biserică. Am început lucrările în 2007 şi, iată, visul s-a împlinit. Au mai pus umărul, în limita posibilităţilor, şi unii dintre fraţii mei şi chiar câţiva consăteni, dar greul l-am dus singur. Acum am o linişte şi o mulţumire sufletească, cum nu vă puteţi închipui.”
La Brodina de Sus, sâmbătă, va fi o zi deosebită. O mare sărbătoare, cu o semnificaţie aparte în viaţa aşezării. Un sfânt locaş, cochet, bine gândit şi atrăgător, cu o clopotniţă arătoasă, prăznicar şi centrală termică, va fi sfinţit şi pus la dispoziţia credincioşilor. Este aşteptat să oficieze slujba religioasă Î.P.S. Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor.
(M.S.)