Vieţile Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel (I)

Apostolul Petru a fost pescar în Betsaida. Înainte să-l cunoască pe Iisus, purta numele de Simon. Era fratele lui Andrei, „cel dintâi chemat“ la slujirea credinţei. Pe vremea când se numea Simon, Sfântul Apostol Petru era pescar. Împreună cu fratele său Andrei îşi câştigau cele de lipsă pentru trai pescuind în apele lacului Ghenizaret. Aceasta până când auziră glasul de chemare al Mântuitorului: „Veniţi după Mine şi vă voi face pe voi pescari de oameni“ (Matei 4,19). Era într-o dimineaţă. Trudiseră o noapte întreagă fără să prindă nici un peşte. La îndemnul lui Iisus aruncară din nou mreaja şi, spre uimirea lor, mreaja se umplu de peşte încât abia au putut s-o tragă la mal. După această minune, ascultară de chemarea lui Iisus şi îl urmară. Au lăsat uneltele, familia, rudele şi au devenit apostoli, primind o misiune nouă plină de răspundere de a vesti tainele împărăţiei lui Dumnezeu şi de a împărtăşi harul divin. Vreme de trei ani, Petru l-a însoţit pe Iisus pretutindeni: în Galileea, la Ierusalim, pe Tabor, fiind martor direct al cuvintelor şi faptelor Mântuitorului. Petru se leapădă de trei ori de Iisus, dar prin căinţă îşi recapătă, după Învierea Mântuitorului, vrednicia de a fi Apostol. Hristos nu numai că îl iartă şi reintegrează în apostolat, ci îi şi încredinţează misiunea de a întemeia biserica sa. În această calitate propovăduieşte Evanghelia, ajungând până la Roma şi întărindu-i în credinţă pe primii creştini. Scrie cele două Epistole care îi poartă numele în Noul Testament. În anul 67, sub împăratul Nero, este răstignit cu capul în jos şi moare ca un mucenic.

 

Originea numelui Petru

Petru (nume corespunzând gr. pétros şi aram. kepha, cu înţelesul de „piatră, stâncă“) se lămureşte prin Evanghelie: „Iisus, privind la el (la Simon, fratele lui Andrei), i-a zis: Tu eşti Simon, fiul Iona; tu te vei numi Chifa (Chefa) (ce se tâlcuieşte: Petru)“ (Ioan 1, 42). „Şi Eu îţi zic ţie că tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile iadului nu o vor birui“ (Matei 16, 18). Moştenit din latina populară în forma Chetru (Sânchetru, de la Sanctus Petrus), numele a fost reintrodus ulterior pe filiera greco-slavă, formele lui româneşti cele mai răspândite fiind Petru, Pătru şi Petre (diminutive: Petruţ, Pătruţ, Petruş, Pătruş, Petrică, Petrişor etc.), cu femininul Petra (diminutive: Petruţa, Pătruţa, Petrica ş.a.). Numele mic Petru stă la originea multor nume de familie (dintre care unele au fost iniţial tot nume de botez: Petrea, Petrache, Pătraşcu etc.). Petroniu şi Petronela (nume rare la noi, cu caracter neologic şi livresc) n-au legătura etimologică cu numele grecesc al apostolului, ci provin din vechiul nume latin Petronius (de la petro, „berbec“).

Apostolul Pavel

Celălalt Apostol, Pavel, a fost un om învăţat, rabin. Sf. Apostol Pavel, înainte de convertire se chema Saul („cel dorit“) şi era iudeu de origine din oraşul Tarş, capitala provinciei Cicilia. Venind de tânăr la Ierusalim, el a studiat „legea“, adică Scriptura Vechiului Testament, în şcoala învăţatului Gamaliel, spre a deveni „rabi“. Într-adevăr, a devenit un cunoscător şi apărător al „legii“ şi tradiţiilor iudaice, aparţinând sectei fariseilor. În anul 33 este întâlnit la uciderea cu pietre a arhidiaconului Ştefan; el păzea hainele ucigaşilor, fiind cunoscut ca un prigonitor al creştinilor. În zelul lui anticreştin, a cerut învoire de la sinedriu, ca să se ducă la Damasc, spre a-i prinde pe creştini şi a-i aduce la Ierusalim, unde să fie judecaţi şi condamnaţi la moarte. Pe drum însă, a fost convertit, în chip minunat, la credinţa cea nouă. O lumină puternică l-a învăluit şi i-a luat vederea; el a căzut cu faţa la pământ, apoi a auzit un glas care i-a grăit: „Saule, Saule, de ce mă prigoneşti?“. El a zis: „Cine eşti Doamne?“. Acelaşi glas i-a răspuns: „Eu sunt Iisus pe care tu îl prigoneşti“. Tremurând şi plin de groază, Saul a întrebat: „Doamne ce voieşti să fac?“. Domnul i-a zis: „Ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci“ (Faptele Apostolilor 9, 1-6). Însoţitorii l-au dus în Damasc, unde a primit botezul de la preotul Anania. Devine un zelos propovăduitor al credinţei în Hristos. Face drumuri lungi şi obositoare, este întemniţat şi bătut. Din Epistolele sale s-au păstrat paisprezece. Moare şi el ca mucenic: i se taie capul cu sabia în ziua răstignirii lui Petru. (M. Ex.)