Busuiocul - floarea crucii

La prepararea pâinii „care întăreşte inima omului”, în afara ingredientelor de bază (făină, apă, sare) nu poate lipsi drojdia. Dând naştere la fermentaţie, ea face ca aluatul să crească în volum. Este procedeul natural de facere a nelipsitului aliment. Este posibil să obţinem zilnica pâine fără intermediul bacteriilor şi fără drojdie? Întrebaţi-le pe creştinele evlavioase. Ele cunosc mai multe moduri religioase care v-ar putea minuna…

Armata de lucrători a fermentaţiei

Le găsim în aer, în apă, în sol, în corpul animalelor, în plante. De multe ori nu se văd nici la microscop căci într-un spaţiu cât un punct pot să încapă 250.000. Microorganisme de natură vegetală, unele bacterii pot fi patogene, dăunătoare pentru om, producând toxine şi provocând ciuma, tifosul, dizenteria, iar altele pot fi utile, cu o importanţă covârşitoare în iconomia naturii. În cea de-a doua categorie se situează cele ce transformă materia organică moartă în compuşi anorganici care se descompun şi constituie hrana plantelor cu clorofilă. Foarte folositoare sunt şi bacteriile care secretă un lichid sub formă de pastă, drojdia.
Organismele unicelulare responsabile de complexul fenomen chimic cunoscut sub numele de fermentaţie, constituie armata de lucrători care oferă servicii unice, deosebit de valoroase.
Feluri preţioase şi necesare hranei ne-ar fi necunoscute dacă ar lipsi fenomenul fermentaţiei. Pâinea, brânza, untul, iaurtul, oţetul, vinul, berea, dar şi glicerina sau streptomicina provin din fermentaţie. La universala pâine, amestecul de drojdie transformă zahărul din cocă în alcool şi dioxid de carbon. Creşterea în volum a aluatului este produsă prin încercarea de eliminare a CO2. Fără nevăzutele organisme, procesul nu s-ar desfăşura…

Floarea crucii şi aluatul nou

Se pregăteşte făina, apa, sarea, se frământă amestecul, se acoperă, dar nu se adaugă drojdie. Se pune însă deasupra floarea crucii – busuiocul – luată de la biserică la sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci. Se rosteşte o rugăciune, se face semnul crucii asupra lor, iar unele creştine obişnuiesc să citească şi textul apostolic despre aluatul vechi şi nou (I Corinteni 5). Cu credinţă şi evlavie. Lucru misterios şi uimitor: după câteva ore, aluatul a fermentat, s-a umflat şi este gata de a fi depus la cuptor.

Povesteşte cu emoţie o bună creştină: „Auzisem de atâţia ani pe altele că aluatul dospeşte altfel şi m-am hotărât să încerc şi eu. Am luat de la preot – în ziua Înălţării Sfintei Cruci, pe 14 septembrie – busuioc. După amiază am încălzit apă şi am pus înăuntru puţin busuioc. După ce s-a încălzit oarecum apa, l-am scos. Cu această apă am pus făina şi am frământat-o un pic, nu mult. S-a făcut ca o mică prescură. Am făcut asupra ei semnul crucii şi am aşezat pe deasupra busuiocul în acelaşi semn de putere. Am acoperit-o şi am aşezat-o pe o masă lângă icoane. M-am rugat. Cuprinsă de o emoţie adâncă mi-am spus în sine: „sunt nevrednică să fac aşa ceva”. Din când în când mă duceam şi mă uitam la cocă. În ziua următoare, dimineaţa am fost năpădită de bucurie, pentru că se umflase şi dădea pe de lături. Era un aluat desăvârşit. Am mai adăugat făină. Şi coca aceasta a dospit. Mai departe am făcut din ea prescuri şi pâine. Păstrez din ea şi totdeauna cu ea îmi pregătesc aluatul” (Arhim. Daniil Gouvalis, Minunea credinţei, pag. 76-77).
În alte locuri în aceeaşi zi de sărbătoare şi de post, unele creştine ţin în mâini un păhărel cu făină amestecată cu apă. În clipa rostirii Apostolului, atente la cuvintele sacre, amestecă puţin în mâini conţinutul şi se obţine o adevărată maia. În toate aceste împrejurări se obişnuieşte ca prima pâine care se prepară să fie prescură pentru Sfânta Liturghie.
Cine posedă cunoştinţe despre procesul fermentaţiei, înţelege mai bine ca oricine cât de important este miracolul dospirii fără drojdie.

Busuiocul din ziua Crucii

De tămăduitoarea plantă se leagă şi un alt fapt supranatural care dăruieşte bucurie sfântă creştinilor care îl observă.
Mănunchiul de busuioc luat de la slujbă este aşezat într-o vază sau într-un pahar cu apă, înainte de a se usca. După câteva ceasuri apar mici rădăcini, care în timp se măresc şi se înmulţesc. Este pus apoi într-un ghiveci pentru a creşte şi a ajunge un busuioc stufos. Faptul minunat se petrece numai cu floarea crucii din ziua praznicului Înălţării Sfintei Cruci. Nu se întâmplă nimic însă dacă se foloseşte busuioc de alt fel…
Uimitoarea dospire a aluatului cu minunata floare a crucii este o „piatră” sfântă care aruncă la pământ pe fiecare Goliat modern. Călătorii obosiţi ai planetei care îmbrăţişează puterea credinţei vor simţi aripi sufleteşti ca de vultur. Şi cât de larg se poate deschide în faţa ochilor lor orizontul…

(Prof. Cornel Dragoş, Argeşul Ortodox, sursa: http://laurentiudumitru.ro/blog)