Ioan 1:1-14 „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o. Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan. Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca toţi să creadă prin el. Nu era el Lumina ci ca să mărturisească despre Lumină. Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume. În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit. Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr”.
Iubiţi credincioşi,
Marea Duminică a Paştelui în întreaga creaţie sărbătoreşte. Lumina Învierii cea neapusă a ajuns pretutindeni. În iad, pe pământ şi în cer. Domnul nostru, care este Lumina lumii, a înviat din morţi şi a biruit iadul, moartea, pe Satana şi păcatul. Şi de aici înainte viitorul aparţine Iubirii, aparţine Luminii, aparţine Dreptăţii, aparţine Raiului. Şi lumina Învierii străluceşte şi luminează în fiecare suflet şi în fiecare existenţă care caută adevărul, care caută pe Dumnezeu şi care caută adevărata sa patrie.
Hristos, Lumina vieţii noastre
Sfânta Evanghelie a Dumnezeieştii Liturghii a Învierii menţionează existenţa înainte de veci a Fiului şi a Cuvântului lui Dumnezeu, aşadar dumnezeirea Acestuia. Şi puterea dumnezeirii Fiului lui Dumnezeu a înviat pe Fiul omului. Şi aceasta este o mare minune! Cuvântul mai înainte de veci a fost, este şi va fi Lumină, lumina lumii noastre, lumina vieţii noastre. Şi Lumina s-a întrupat, şi oamenii, cei mai mulţi dintre oameni cei rău intenţionaţi, oamenii cei invidioşi, avizi şi egoişti, nu au primit Lumina. Au iubit întunericul, fiindcă acest întuneric i-a cuprins. Şi această mare nedreptate pentru om era şi mare nedreptate pentru viaţa lui.
Creştinii sunt lumina lumii
Dumnezeu i-a pregătit pe oamenii epocii întrupării Sale, prin Sf. Ioan Botezătorul, care nu era Lumina, pentru Hristos. Ioan Botezătorul a spus lucruri importante şi a purtat pe oameni la marea Lumină, la Hristos. I-a pregătit să-L primească prin pocăinţă, prin iubire şi prin bunătate. „Şi câţi au luat pe Acesta, pe Hristos, pe Cel înviat”, spune Sfânta Evanghelie a Duminicii Învierii, „Dumnezeu le-a dat puterea să devină copiii Lui”, copiii după chipul luminii Bisericii. În alt loc, Hristos a spus ucenicilor că „voi sunteţi lumina lumii”. Şi cu adevărat creştinii sunt lumina lumii. Luminează şi aceştia ca o a doua lumină în întunericul sufletelor şi în întunericul istoriei, şi poartă întotdeauna şi oriunde în vieţile lor Lumina dumnezeiască, neapusa lumină a Învierii.
Hristos îl conduce pe om din nou în Rai
Şi Sfânta Evanghelie a Învierii ne spune în continuare că Legea s-a dat prin Moise. Harul însă şi Adevărul au venit prin Iisus Hristos. Lumina cea neapusă a Învierii este cel mai mare har pentru om, este însăşi Adevărul pentru aceştia, fiindcă omul, pierzând Raiul, a pierdut toate, a intrat în întuneric, a intrat în greşeli şi în uitare. Şi vine Iisus care a luat aceste greşeli – Acesta va spune adevărul, [care este] ridicarea uitării – şi luminează pe om şi îl conduce din nou în Rai.
Să păstrăm lumina lui Hristos aproape de noi
Zilele care străbat omenirea, precum şi problemele din ţara noastră dulce sunt grele şi dureroase. Precum ne-a luminat şi anul trecut, ne luminează şi anul acesta Lumina Învierii, lumina Domnului nostru Iisus Hristos. Să alergăm toţi către Acesta, din Răsărit şi din Apus şi toţi de pe lungimea şi lăţimea pământului, şi să păstrăm Lumina Învierii, să-L rugăm cu toată fiinţa ca să-L cunoaştem, să păstrăm lumina Sa aproape de noi şi să simţim puterea Învierii Sale.
La mulţi ani!
[traducere din neo-greacă de Alexandru PRELIPCEAN, după: Arhim. Ananias Koustenis, To kirigma tis Kiriakis, tom. A: Triodio-Pentakostario, Ekd. Akti, Leukosia, 2009, pp. 114-116, predica: „To fos tis Anastaseos litronei ti zoi mas”. Menţionăm că ideile pasajelor sunt inserate de traducător]