Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere videoMarcu 2:1-12 „Şi intrând iarăşi în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă. Şi îndată s-au adunat mulţi, încât nu mai era loc, nici înaintea uşii, şi le grăia lor cuvântul. Şi au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru inşi. Şi neputând ei, din pricina mulţimii, să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul. Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! Şi erau acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor: Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu? Şi îndată cunoscând Iisus, cu duhul Lui, că aşa cugetau ei în sine, le-a zis lor: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre? Ce este mai uşor a zice slăbănogului: Iertate iţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă? Dar, ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului: Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta. Şi s-a sculat îndată şi, luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât erau toţi uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată”.
Mâine este a doua Duminică din Postul cel mare. Biserica sărbătoreşte în această zi şi memoria Sf. Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului, care a trăit, a activat şi a strălucit în secolul al XIV-lea. Pericopa evanghelică este din Evanghelia după Marcu şi menţionează vindecarea paraliticului din Capernaum.
Hristos a avut ca a doua patrie a Sa, după Nazaret, oraşul Capernaum. Dacă Dumnezeu-Omul a avut o patrie, cu atât mai mult noi. Iisus se preocupa de a doua Sa patrie, se preocupa aşadar de oamenii pe care îi iubea şi îi vindeca, de vreme ce Acesta putea să o facă.
Şi fiind într-o casă, a adunat atâta lume, încât nu mai puteau încăpea înăuntru. Patru oameni i-au adus un paralitic pe o targă, şi au avut atâta credinţă oamenii aceştia să îl ducă pe semenul lor ca să-l ajute Hristos, încât au devenit chiar inventivi. L-au coborât pe acoperiş, au descoperit acoperişul şi cu targa l-au coborât în casă, în faţa picioarelor lui Hristos. Şi Iisus văzând credinţa acestor oameni, a spus paraliticului: „Iertate îţi sunt păcatele tale”.
... Şi sufletul lor s-a umplut de bucurie
Fariseii care erau acolo şi care aşteptau momentul ca nişte vipere, au spus: „Şi cine este acesta care iartă păcatele? Ajunge! Numai Dumnezeu poate ierta. Şi ce? Deosebit lucru este să ierţi păcatele”. Pe de altă parte, contradicţia păcatului este aceeaşi. „Dar cum era capabil să dea iertare paraliticului? Păcatele nu se văd”.
Şi Iisus a citit gândurile lor. Pe toate le citeşte Iisus. Şi le spune: „Ce consideraţi? Eu am făcut ce era mai greu. Vreţi să fac şi ce este mai simplu? Cel mai greu este să iert păcatele, cel mai uşor este să-l ridic”. I-a spus slăbănogului: „Scoală-te”. Şi s-a sculat. Şi întregul popor a văzut şi a spus: „Aşa ceva niciodată nu am văzut. Aşa ceva niciodată nu s-a arătat. Prima oară vedem asemenea fapte”. Şi sufletul lor s-a umplut de bucurie.
Acesta este Hristosul nostru. Când Îl apropiem, şi bolnavi de am fi şi orice de-am avea, ne simţim bine, ne echilibrăm, ne vindecăm. [Hristos] este doctorul sufletelor şi trupurilor noastre. Pentru că ceea ce ne înnebuneşte şi astăzi şi întotdeauna este păcatul. Fiindcă, cine poate să ierte păcatul? Nici medicamentele, nici unul, nici altul. Nu va fi ce vrea Altul. Conducătorul planetei! Păcatul numai de Dumnezeu se iartă. Şi atunci omul se linişteşte şi îşi recapătă forţele.
Nimeni nu a învins Lumina lumii
A doua Duminică a Postului este, aş spune, în continuarea Duminicii Ortodoxiei. În timp ce în Duminica precedentă, cea a Ortodoxiei, ignoranţi ai Răsăritului doreau să stingă Lumina lumii, pe Hristos, acum ameninţarea vine din Apusul cel sălbatic, de la monahul Varlaam şi de alţii, care au vrut să se lupte cu Lumina lumii. Dar nimeni nu a învins Lumina lumii.
Şi când este nevoie, Lumina lumii distinge mari personalităţi precum împărăteasa Teodora, despre care am amintit în duminica trecută. Acum îl distinge pe Sf. Grigorie Palama, care a învins ateismul apusean şi a rămas statornic în faţa lui. Fiindcă apusenii au vrut să schimbe modul de viaţă în Biserica Ortodoxă şi îşi spuneau între ei: „Cine nu ştie filozofie, nu se mântuieşte”. Şi alte asemenea lucruri caraghioase.
În vreme ce, înăuntrul Bisericii, oricine ia Lumina necreată, dumnezeiescul Har se mântuieşte. Fie el incult, fie el modest şi ultimul din lume. Deoarece prima dată a fost omul şi după aceea ştiinţa; [aceste] ştiinţe care sunt semnul căderii. La început omul Paradisului a vorbit direct cu Dumnezeu. Şi când a pierdut Paradisul, a vorbit în mod mai indirect cu Dumnezeu, prin Sfintele Scrieri şi prin litere. Şi avem din nou triumful Ortodoxiei, triumful lui Hristos, triumful Bisericii.
Şi duminică, la aceste clipe şi ceasuri grele, şi pentru popor şi pentru întreaga lume, singura care poate să ne ajute şi să ne mântuiască este Biserica Ortodoxă. Biserica lui Hristos cel Înviat. Să ne gândim la aceasta.
(traducere din neo-greacă de Alexandru PRELIPCEAN, după: Arhim. Ananias Koustenis, To kirigma tis Kiriakis, tom. A: Triodio-Pentakostario, Ekd. Akti, Leukosia, 2009, pp. 57-61, predica: „O Iisous: iatros psihon kai somaton”)
