Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere videoNu de puţine ori ni se cere la angajare sau la un simplu interviu, prezentarea unui cv, aşadar a unei pagini sau al mai multor pagini ce conţin cursul sau „istoria” vieţii noastre: data şi locul naşterii, informaţii generale, studii şi activitatea profesională, limbi străine cunoscute etc. Se impune întrebarea dacă creştinul poate avea un cv de aceeaşi conotaţie, de vreme ce nicăieri în Sf. Scriptură, în scrierile patristice sau în cele filocalice nu se stipulează apariţia unui astfel de „document” al recunoaşterii calităţilor şi aptitudinilor, necesar la un moment dat pentru un scop precis.
În mod cert da, cu menţionarea din start a faptului că cv creştin este cv-ul dobândirii cetăţeniei cereşti, şi nicidecum unul al planului terestru. Se reflectă aşadar o luptă diametral opusă: cv social, „pământesc” subliniază funcţii, aptitudini şi calităţi, pe când cel creştin, „ceresc” cere în primul rând virtuţile şi potenţarea acestora până la dobândirea „Împărăţiei lui Dumnezeu”. În cv-ul creştin nu se cere data şi locul naşterii, ci botezul nostru în Hristos, aşadar „tăierea împrejur” a minţii şi a inimii noastre, prin care am dobândit o „nestricăciune virtuală, pe care însă o putem pierde” (Pr. D. Stăniloae). În cv-ul creştin nu se cer limbi străine cunoscute sau adunarea informaţiilor primite prin intermediul cărţilor sau prin experienţă, ci se cere hristomorfizarea noastră, se cere aşadar, nu numai ascultarea de cuvântul Evanghelic, ci împlinirea lui. Viaţa creştină nu îi propune omului o schimbare, ci din contră o profundă transformare, aşadar o formare prin trăirea celor divine, prin împlinirea celor sfinte şi prin comuniunea permanentă cu Dumnezeu şi cu oamenii.
În opinia noastră, viaţa creştină nu este nicidecum o bifare a unor capitole importante din existenţa noastră, ci lupta pentru dobândirea virtuţilor şi pentru Împărăţia lui Dumnezeu la care am fost chemaţi. Adevărata viaţa a noastră începe în momentul în care cerem stăruitor pe drumul mântuirii prezenţa lui Dumnezeu şi a Sfinţilor săi, prezenţa harului divin care pe cele neputincioase le vindecă şi le ridică. Cv-ul creştinului nu este o listă a meritelor personale, care ar putea „fura ochii” cuiva, ci o pecete a sufletului care rămâne pentru veşnicie. Şi cele ce trebuie să rămână pentru veşnicie sunt roadele vieţii, sunt faptele cele bune care dau mărturie şi devin mărturisitoare despre şi pentru noi. Toate aspectele sociale, care sunt elemente constitutive ale cv-ului social, trebuie concepute ca daruri pentru ceilalţi. A te angaja pentru ceilalţi este începutul vieţii creştine, căci în aceasta se înţelege iubirea şi dăruirea. Cel credincios trebuie să îşi mărturisească credinţa prin şi în fapte, căci prin fapte se observă dorul său necontenit spre Hristos, iar în fapte se vede împlinirea credinţei, iar omul se percepe ca un bun ascultător al Tatălui suprem.
Când noi ne apropiem de cele sfinte şi de oameni, ne apropiem de Dumnezeu, iar apropierea de El este începutul transformării noastre şi început al cv-ului creştin. În acest cv nu se cere demonstrarea darurilor primite de la Dumnezeu, ci împlinirea lor; nu se cere experienţa profesională, ci experienţa lăuntrică prin profesarea virtuţiilor; nu se cer cunoştinţe pur ştiinţifice, ci cunoştinţa cea duhovnicească. Într-un cuvânt, cv-ul creştin ne cere să renunţăm la atitudinile arogante ale „genialităţii”, cerându-ne lucrurile simple, dar pline de valoarea smereniei creştine.
Aşadar, „cel ce a intrat în viaţa liberă de patimi, care e o viaţă a cunoştinţei lui Dumnezeu cel nesfârşit în iubire, sporeşte continuu în această viaţă. Ea este o viaţă veşnică. Dar cel ce a căzut din ea nu mai înaintează în viaţă, ci rămâne mereu mort, pentru că rămâne în aceeaşi mărginire monotonă a repetiţiei şi a lipsei de libertate şi de comuniune” (Pr. D. Stăniloae, Filocalia 6, nota 555). Să înţelegem şi noi darul cel mare al vieţii, ca o prefigurare a celei veşnice.
(Alexandru PRELIPCEAN, Tesalonic - Grecia)
