Sfinţirea apei sau Agheasma este una dintre ierurgiile cel mai des săvârşite de către preoţi în viaţa religioasă. Această slujbă are o veche tradiţie în Biserica creştină, iar în Constituţiile Apostolice sfinţirea apei este atribuită Sf. Ap. Matia: „Despre apă şi untdelemn hotărăsc eu, Matia, ca să binecuvânteze episcopul apa şi untdelemnul, iar dacă lipseşte episcopul, atunci s-o binecuvânteze preotul dimpreună cu diaconul”.
Agheasma se foloseşte la toate slujbele de sfinţire: de biserici, de cimitire, case, fântâni, obiecte de cult, veşminte liturgice şi cruci. Apa sfinţită se utilizează pentru stropirea şi binecuvântarea caselor, a obiectelor, a ogoarelor, a semănăturilor, livezilor, pentru alungarea duhurilor rele. De asemenea, se recomandă oficierea unei sfeştanii atunci când se constată efectul unei lucrări sau a unei influenţe diavoleşti, atunci când apar obstacole în realizarea unor lucrări sfinte şi curate.
De la sărbătoarea Botezul Domnului şi până la odovania acestui praznic (14 ianuarie), pentru aceste slujbe de sfinţire, nu se foloseşte Agheasma mică, ci doar cea mare. În această perioadă, creştinii consumă Agheasma mare, întotdeauna pe nemâncate şi înainte de anafură.
Tot în această perioadă, în anumite zone ale ţării, şi în special în mediul rural, există un obicei destul de răspândit, potrivit căruia, nu se spală timp de nouă zile (5-14 ianuarie), considerând că în această perioadă apele sunt sfinţite, iar spălatul ar întina această sfinţire. Această tradiţie se fundamentează pe faptul că prin sfinţirea apei la Bobotează se repetă ceea ce s-a petrecut la Iordan, adică are loc sfinţirea tuturor apelor. De altfel, într-una dintre cântările bisericeşti ale acestui praznic se afirmă „astăzi, firea apelor se sfinţeşte”.
Privitor la această tradiţie se cuvine precizat că nu se poate susţine că după oficierea slujbei Agheasmei mari toate apele se sfinţesc, având aceeaşi putere sfinţitoare asemenea Agheasmei mari. A spăla sau a face curăţenie, folosind apa, în perioada celor nouă zile după Bobotează nu poate reprezenta o impietate. Liturgistul pr. prof. dr. Nicolae D. Necula consideră că „aceia care pot respecta această restricţie tradiţională fac un lucru bun, dar şi cei care o încalcă nu greşesc”.
(pr. Gheorghe MIHĂILĂ)