Înaintea unei mari sărbători creştine, parcă se vede mai limpede câte tradiţii străvechi păstrează încă românii. Ei cred că sărbătorile trebuie să încerci să le păstrezi aşa cum le-ai moştenit! Aşa se întâmplă şi de Anul Nou. Cei evlavioşi se pregătesc pentru praznicul împărătesc de a doua zi, Tăierea împrejur cea după trup a Domnului, şi pentru sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare. Şi pentru că e începutul anului şi orice început e un moment potrivit să îţi schimbi sau înnoieşti viaţa, unii încearcă să afle cum va fi vremea în anul care vine, cine va fi mai norocos şi fac ce pot ca să schimbe relele în bine…
Bătrânii noştri ne învaţă să punem „început bun“ oricărei activităţi. Începutul îţi dă şansa să schimbi ceea ce este rău şi să faci ceva mai bun. Oamenii evlavioşi nu lipsesc de la biserică, căci în această zi se citesc molitvele Sfântului Vasile, care alungă duhurile necurate, şi e bine să începi anul cu rugăciune mai multă, cu milostenie. Alţii încearcă, în seara dinainte, să afle cum va fi anul, ca să-l înceapă cât mai bine.

 

Început bun înseamnă să urezi de bine

Oamenii din vechime credeau că, făcând urări de bine, pot schimba oarecum destinul. Această credinţă am moştenit-o şi noi. În prima zi a anului, oamenii îşi urează: „La mulţi ani!“, „Sănătate şi numai bine!“, „An Nou fericit!“.
Dar pluguşorul şi sorcova nu sunt un fel de urări pentru o recoltă bună? În sat, copiii umblă cu pluguşorul, înarmaţi cu harapnice, buhai şi clopoţei, şi recită o urare pentru care sunt răsplătiţi cu bani şi dulciuri. Deseori după copii vin la rând flăcăii, care trag o brazdă prin curţile gospodarilor cu un plug adevărat, apoi aruncă în pământul proaspăt arat seminţe de grâu, porumb, secară şi ovăz.
Copiii merg cu uratul şi la oraş, dar nu le mai urează oamenilor recolte îmbelşugate, ci pur şi simplu să le meargă bine.
În dimineaţa Anului Nou, copiii pleacă devreme cu sorcova. Odinioară, îşi făceau sorcove din ramuri de măr sau de prun puse la înflorit în apă de Sfântul Andrei. Bobocii se deschideau până de Anul Nou. Acum au înlocuit florile de măr cu o nuieluşă cu flori de hârtie creponată, flori artificiale sau clopoţei. Oamenii îi răsplătesc cu bunătăţi şi bani şi nădăjduiesc că Dumnezeu le va asculta urarea, pentru inima lor curată.

 

Obiceiuri în ajun de Anul Nou

Ca să afle când va ploua în anul următor, unii săteni îşi fac calendar de ceapă. Aleg douăsprezece coji de ceapă, câte una pentru fiecare lună, şi în ele presară puţină sare. În dimineaţa Anului Nou le privesc cu atenţie: cojile în care s-a strâns zeamă arată că în acea lună va ploua. Ca să ştie ce să semene mai mult, unii pun pe vatră şi câte un cărbune de lemn de fag pentru: grâu, porumb, secară, ovăz, cartofi şi îi lasă să ardă. Dimineaţa îi controlează. Cărbunele făcut scrum înseamnă o recoltă bună. Care nu e ars deloc arată că nu o să dea rod.
Oamenii credincioşi nu se sinchisesc de noroc, căci ştiu că Dumnezeu le va da întotdeauna tot ceea ce le trebuie. Dar sunt oameni care, din curiozitate, vor să afle ce noroc vor avea peste an. Unii umplu linguri cu apă, câte una pentru fiecare membru al familiei; va fi nenorocos tot anul cel căruia îi seacă apa din lingură până dimineaţa. Alţii umplu pahare cu apă în loc de linguri, alţii fac o plăcintă în care ascund un bănuţ. Câte bordeie, atâtea obiceiuri!
Gospodinele bat mătănii în faţa icoanelor, rugându-se pentru sănătatea familiei. Fac răcituri de porc de Anul Nou, pentru că porcul râmă înainte şi e cu noroc. Pomii care nu au făcut fructe sunt ameninţaţi de gospodari că vor fi tăiaţi, dar nevestele le iau apărarea şi le cer păsuire, căci sigur vor rodi în noul an! Şi prin masa îmbelşugată şi veselia din noaptea de revelion, oamenii încearcă să obţină bucurii şi belşug în anul următor...

(Ana PASCU)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Vechi obiceiuri la început de an.

Comentarii