Obiceiurile de întâmpinare a noului an continuă seria celor prilejuite de Naşterea Domnului, având însă un caracter cu totul laic. Nu există popor care să nu aibă tradiţii de întâmpinare a noului an, aşteptat cu nerăbdare de fiecare persoană. Există un sentiment de primenire, de speranţă, de visare, dar mai ales de petrecere, poate singura perioadă când ne este permis să uităm de rele. Toată lumea se bucură, dă frâu liber fanteziei, încercând să treacă peste necazuri. De aceea, cel mai bine i se potriveşte acestei perioade zicala „Câte bordeie, atâta obiceie“. Nelipsit şi răspândit în orice loc este pluguşorul. Folcloriştii au întocmit florilegii de nestemate ale creaţiei populare şi care sînt foarte vechi, majoritatea începând cu „S-a sculat mai an, Bădica Traian“, ca o reverberare a milenarei noastre istorii. Nu demult alaiurile de urători era însoţite de un plug tras de boi şi se trăgea o brazdă în faţa casei, în acordurile pocnetelor de bici care egalau în intensitate petardele de azi. Multe au în prim-plan metehnele omeneşti, în încercarea de înlăturare a lor într-un mod eficient, nealterat de nici un fel de cenzură, ele fiind însoţite de simboluri şi întâmplări hazlii, puse pe seama animalelor care devin personaje fabuloase. Pluguşorul, urare tradiţională la romani în preajma Anului Nou, a păstrat scenariul ritualic al unei invocări magice cu substrat agrar. El e întotdeauna însoţit de strigături, pocnete de bici şi sunete de clopoţei. Nelipsite sînt pluguşoarele copiilor, fiind şi cele care dau tonul petrecerilor într-un cor de clopoţei. O asemenea mostră este şi următorul text: Pluguşorul mititel/ Cu rotiţele de fier,/ Nu ca plugul lui Gheorghiţă,/ Tras de zece pui de mâţă./ Unul lung şi unul scurt,/ Dă colacul, nu fi turc./ C-avem şi noi o căruţă,/ Cu doi puişori de mîţă,/ Unul negru, unul sur,/ Dă colacul că te ur/ Sau ne dai cîte-un covrig,/ Că ne ia naiba de frig,/ Doi boi, două vaci,/ Scoate, babă, doi pitaci,/ Şi dacă nu scoţi colacul,/ O să-ţi rupă boii pragul,/ Nu vezi alţii cum făcură?!/ Unul ură, doi te fură,/ Trei cotrobăie prin şură,/ Iar ce aveai prin coviltir,/ La unul sub mindir,/ Aho, aho,/ De Anul Nou,/ Că găina n-are ou,/ Şi cocoşul nica-n guşă,/ De nu dai un franc mătuşă./ De nu dai şi-un pic de vin,/ Nici la anul nu mai vin,/ Şi nici alţii nu se-ndeasă,/ Mânaţi măi!/ La anul şi la mulţi ani!.

(Ion Cârnu)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Datini şi obiceiuri de Anul Nou.

Comentarii