Această sărbătoare ne aminteşte de ziua în care s-a împlinit făgăduinţa făcută de părinţii Fecioarei Maria, care au jurat că dacă vor avea un copil, îl vor închina Domnului
Numită în popor şi Vovidenia sau Odovenia este serbată la 21 noiembrie, în amintirea zilei în care, după tradiţie, Sfinţii Ioachim şi Ana au adus pe fiica lor, Maria, în vârstă de trei ani, la templu, unde a rămas până la vârsta de 14 sau 15 ani, ca una care, încă înainte de naştere, fusese destinată Domnului de către părinţii ei.
Această zi este prima din Postul Crăciunului în care se dă dezlegare la peşte. Intrarea Maicii Domnului în Biserică este cea mai noua dintre sărbătorile Maicii Domnului. A luat naştere în secolul al VI-lea. La 20 noiembrie 543, împăratul Iustinian a zidit la Ierusalim, lângă ruinele templului evreiesc, o biserică închinată Sfintei Fecioare care, spre deosebire de una mai veche, a fost numită biserica Sfânta Maria “cea nouă”.
Maria înseamnă alinare, împlinire şi făgăduinţă
În Vechiul Testament, familia fără copii era socotită blestemată. Aşa erau şi Ioachim şi Ana, de lângă cetatea Nazaret. Ei nu şi-au pierdut încrederea în Dumnezeu şi au continuat să se roage Lui să le dea şi lor un copil. Domnul a văzut credinţa lor şi le-a dăruit o fetiţă, căreia i-au pus numele Miriam (Maria). Nume Maria înseamnă alinare, împlinire şi făgăduinţă. Spre sfârşitul vieţii, părinţii Mariei au dus-o la Templul din Ierusalim. Când au ajuns în faţa Templului, Fecioara a început să urce singură treptele, fără a se opri pe fiecare treaptă după cum era rânduiala. Preotul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, a luat-o de mână şi a dus-o direct în Sfânta Sfintelor. Acolo, niciodată nu intra parte femeiască şi nici preoţii, ci numai arhiereul, o dată pe an. Fecioara Maria a fost încredinţată preoţilor şi unor fecioare mai în vârstă. Petrecea cea mai mare parte din viaţa ei în rugăciune. Ducea o viaţă îngerească. Dimineaţa se ruga în Sfânta Sfintelor, apoi lucra cu celelalte fecioare lucru de mână. A stat acolo până la vârsta de 15 ani, curăţindu-se şi sfinţindu-se ca vas ales al Domnului. În timp ce se afla la templu, a primit vestea că va fi mama Mântuitorului nostru.
Maica Domnului, Maica noastră
O primim pe Maica Domnului aşa cum ne-o prezintă Biserica, o ţinem în sufletul nostru cu evlavia câtă o avem şi ne silim să urmăm exemplul Maicii Domnului în supunerea faţă de Mântuitorul, în grija faţă de oameni, în tăcerea care se desprinde din faptul că avem atât de puţine cuvinte ale Maicii Domnului în Sfânta Evanghelie. O avem pe Maica Domnului ca exemplu de milostivire pentru cei ce au trebuinţă de ajutorul ei şi, ştiind că Maica Domnului nu este numai mama Mântuitorului, ci şi mama noastră, ne gândim şi la însuşirile de mamă pe care le are preasfânta Fecioară Maria faţă de credincioşii care fac ceea ce a zis ea să facă, adică ascultă de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Intrarea în biserică a Maicii Domnului este una dintre marile praznice închinate Maicii Domnului, maica noastră, a tuturor. Să ne rugăm mereu la Ea: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!
(sursa: www.ramnic.ro)
(22 nov 2009, 03:01:32
" oare nu va rataciti voi , din pricina ca nu pricepeti nici Scripturile , nici puterea lui Dumnezeu ?"... Marcu 12:24 Cuvintul Domnului...