Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Legăturile Sfântului Vasile cel Mare cu ţara noastră le-a scos în evidenţă, în deschiderea primei sesiuni a Congresului Internaţional de Teologie, desfăşurat în această săptămână, la Academia Română, acad. prof. dr. Emilian Popescu. Acesta a vorbit despre corespondenţa avută de Sfântul Părinte cu Sfântul Bretanion, episcopul Tomisului, şi cu guvernatorul militar al provinciei Sciţia Minor, Iulius Soranus - rudă a Sfântului Vasile. S-au păstrat trei scrisori - 155, 164, 165. „Biserica Tomisului s-a învrednicit, ca în a doua jumătate a secolului al IV-lea, când avea în frunte pe Sfântul Bretanion, sărbătorit la noi în 25 ianuarie, să intre în legătură cu cel mai mare părinte al răsăritului creştin. Cei doi ierarhi, cetăţeni ai aceleiaşi provincii, Capadocia, s-au stimat reciproc şi iubit în dragostea Mântuitorului Hristos şi au colaborat în apărarea Ortodoxiei şi lărgirea misiunii creştine la populaţiile păgâne”. Corespondenţa dintre cei doi scoate la iveală interesul misionar al Capadociei pentru zona dunăreană, unde numeroşi creştini capadocieni, printre care şi clerici, fuseseră aduşi aici ca prizonieri la mijlocul secolului al III-lea de către goţi. „Drept urmare, provincia Sciţia a devenit un centru comun de pregătire misionară îndreptat cu precădere spre lumea gotică nord-dunăreană. În acest context s-a întărit colaborarea între cei doi ierarhi”, a mai spus prof. Emilian Popescu.
„Importanţa şi semnificaţia unui latinism neglijat din corespondenţa Sfântului Vasile cel Mare”
Al doilea vorbitor, prof. dr. Tudor Teoteoi, a vorbit despre „Importanţa şi semnificaţia unui latinism neglijat (desertores) din corespondenţa Sfântului Vasile cel Mare”: „În perioada zisă a mileniului întunecat, românii nu trebuie căutaţi numai acolo unde e vorba de vlahi, adică numai unde întâlnim termenul de vlah; altfel acesta nu apare decât după veacul al X-lea. E o perioadă întreagă în care nu îl întâlnim, şi atunci trebuie să găsim alţi termeni. În surse, noi trebuie să găsim acele situaţii în care este vorba de romanitatea orientală. O a doua concluzie este că românii, romanitatea, aceşti fugari refugiaţi, spioni, chiar şi alte situaţii, apar însă ca o populaţie încadrată în Imperiu, în legătură cu Imperiul şi de confesiune creştină. Scrisoarea numărul 268 a Sfântului Vasile cel Mare merită adăugată izvoarelor istoriei româneşti alături de scrisorile numărul 164 şi 165. Ea ne arată că spaţiul acesta pontic, în perioada respectivă, era o zonă de circulaţie mare a valorilor”.
Expoziţie de manuscrise şi carte, închinată Sfântului Vasile cel Mare, la Academie
La deschiderea oficială a „Expoziţiei de Manuscrise şi Carte românească veche” închinată Sfântului Vasile cel Mare, de la Academia Română, pr. conf. dr. Ionuţ Moldoveanu, cel care s-a îngrijit de expoziţie, a arătat că iniţiativa acestei expoziţii a aparţinut PF Părinte Patriarh Daniel, care „având o colaborare excepţională cu Academia Română, reprezentată prin domnul preşedinte, Ionel Haiduc, s-a hotărât, iată, expunerea unor manuscrise şi cărţi rare româneşti sau nu numai româneşti, de sorginte străină, greacă sau slavonă, din care să rezulte faptul că opera Sfântului Vasile cel Mare a avut o circulaţie extrem de largă în spaţiul românesc, în greacă, slavonă şi română. Acesta este şi un alt mod de a contura un profil al marelui capadocian. Aşadar, am reuşit, în colaborare cu doamna Gabriela Dumitrescu, şefa Serviciului de manuscrise şi carte rară a Bibliotecii Academiei Române, să aducem în faţa dvs cele mai reprezentative pagini ale manuscriselor sau cărţilor vechi din spaţiul românesc, conţinând evident teste ale operei Sfântului Vasile cel Mare cu începere din chiar secolul al XV-lea, deşi în spaţiul românesc au circulat încă din secolul al XIV -lea manuscrise în limba greacă, aduse chiar de la Mănăstirea Studion din Constantinopol”.
Printre cele expuse sunt cel puţin două piese extrem de însemnate, ca valoare artistică, în primul rând. Este vorba de un Liturghier al unui grămătic, Radu, din vremea lui Matei Basarab, şi tot din aceiaşi vreme, un slujebnic al Mitropolitului Ştefan al Ungro-vlahiei din prima sa păstorie (1648-1653), amândouă împodobite cu motive florale, viniete în peniţă, cu foaie de aur. Menţionăm că sunt expuse chiar şi cele trei volume din Studia Baziliana, dar şi cele două volume ale noii serii din Colecţia Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, apărute la Editura BASILICA a Patriarhiei Române. Expoziţia este deschisă până astăzi.
(diac. George ANICULOAIE, Ciprian BÂRA, sursa: www.ziarullumina.ro)
