1. Prietenia se naşte din putere, nu din teamă; căci nimic nu desface, de obicei, prietenia ca teama şi frica de trădare (Omilia 1,2 la 2 Timotei, P.G. 62, 603).

2. Voi spune că prietenul mă iubeşte nu numai când mă laudă, ci şi când mă ceartă şi mă corectează. Căci a lăuda toate, şi cele bune şi cele rele, nu este o atitudine de prieten, ci de înşelător şi de om prefăcut, dar, când se îngăduie să fie lăudate cele bune şi să fie criticate cele rele, acest lucru este specific prietenului şi celui care îţi poartă de grijă (Omilia 3, 1 Despre schimbarea numelor, P.G. 51, 131).

3. Nimic nu-l face pe prieten ca vorba plăcută, gura ce grăieşte frumos, sufletul fără trufie, dispreţul faţă de slava deşartă şi onoruri ( Omilia 40. 4 la Fapte, P.G. 60, 288).

4. De pe urma prieteniei vom avea un câştig mare fiindcă vom fi de neînvins de către cei care vor să lupte împotriva noastră. Şi nu am încetat niciodată să-ţi amintesc acestea : „Timpurile sunt grele, cei care îţi întind curse sunt mulţi; dragostea cea curată a pierit, iar prăpădul invidiei i-a luat locul. Mergem prin mijlocul curselor şi călcăm pe margini de ziduri de cetate. (Sirah 9, 13). Unii sunt gata să se bucure de nenorocirile noastre, dacă ni s-ar întâmpla ceva; mulţi şi din toate părţile ne pândesc. Nimeni nu ia parte la durerile noastre sau foarte puţini sunt aceştia. Vezi să nu stricăm prietenia noastră şi să ne facem de rîs, iar paguba să fie mai mare decât batjocura :”Fratele ajutat de frate este ca o cetate tare şi înaltă şi are putere ca o împărăţie ferecată cu zăvoare” (Pilde 18,19). Să nu distrugi curăţia acestei prietenii şi să nu-i rupi zăvoarele (Despre preoţie 1,4 în P.G. 48, 628).

5. Nimic nu este folositor fără dragoste. Să ai mii de bunuri : ce folos vei avea din ele? Să ai bogăţie, să ai desfătări fără prieteni : dar ce câştig vei avea? Nici un bun dintre cele ale vieţii pământeşti nu este mai frumos decât dragostea, după cum nimic nu este mai apăsător decât duşmănia, căci duşmănia bănuieşte chiar şi cele ce nu sunt. Nu este destul să nu fii duşman, trebuie să şi iubeşti. Gândeşte-te că Hristos a poruncit acest lucru şi e destul… Toţi locuim acelaşi pământ, ne hrănim cu aceleaşi roade, dar acestea sunt lucruri mici. Ne bucurăm de aceleaşi taine, de aceeaşi hrană duhovnicească. Iată, fără îndoială, legile prieteniei (Omilia 40. 3 la Fapte. P.G. 60, 285-286).

6. Aceasta este prietenia : când cel care iubeşte şi cel care este iubit nu sunt două persoane deosebite, ci un singur om, ceea ce nu se împlineşte în altă parte decât numai în dragoste (Omilia 33. 3 la 1 Corinteni. P.G. 61, 280).

7. Binele nostru se află în binele aproapelui (Omilia 16, 11 la Matei. P.G. 57, 253).

8. Dumnezeu a făcut şi sa avem nevoie unii de alţii, ca şi în acest fel să ne unească, deoarece mai ales nevoile încheagă prieteniile (Omilia 34. 4 la 1 Corinteni, P.G. 61. 291).

9. Prietenia nu o poate împiedica nici lungimea drumurilor, nici cerul, nici pământul, nici moartea, nici nimic altceva, ci este mai tare şi mai puternică decât toate; chiar dacă este născută dintr-un singur suflet, ea poate îmbrăţişa multe suflete (Omilia 9, 3 la Efeseni, P.G. 62, 73).

10. Nimic nu dăunează neamului omenesc ca dispreţul faţă de prietenie şi nepăstrarea ei cu mare râvnă, după cum, într-adevăr, nimic nu îl înalţă ca urmărirea ei cu toată strădania. Acest lucru îl spune şi Hristos : „Dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri” şi „Din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci”(Matei 18, 19 şi 24, 12) (Omilia 2. 1 la 1 Timotei. P.G. 62. 509).

(din „Flori alese din învăţătura Sfântului Ioan Gură de Aur” Editura Sf. Mina – Iaşi)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Învăţături despre prietenie.

Comentarii