Fericirile sunt nouă sentinţe scurte cu care Mântuitorul nostru Iisus Hristos îşi începe Predica de la Munte şi pe care Sfântul Ioan Gură de Aur le aseamănă cu poruncile Decalogului. Această predică a fost rostită pe Muntele Kurun Hattin (Coarnele Hattinului), care, de atunci încoace, se cheamă Muntele Fericirilor. Acest munte, înalt de 560 m, este situat cam la 7 km nord-vest de oraşul Tiberias, lângă ţărmul vestic al Mării Tiberiadei. După ce a petrecut noaptea în rugăciune pe culmea cea mai înaltă a muntelui, Iisus a coborât pe platoul (”loc şes”) dintre cele două culmi ale Muntelui Fericirilor care se aseamănă cu un amfiteatru natural. Aici Îl aşteptau mulţimile care-I constituiau auditoriul. Fericirile fac parte, aşadar, din predica amplă pe care Domnul a rostit-o aici, în faţa celor ”din toata Iudeea, din Ierusalim şi de pe ţărmul Tirului şi al Sidonului, care veniseră ca să-L asculte” (Luca 6, 17).

 

Carte de legământ

Cele nouă Fericiri cuprind adevăruri morale care constituie un fel de ”carte a legământului” noii împărăţii mesianice, întemeiate de Mântuitorul Iisus Hristos. Prin ele se precizează atât caracterul acestei împărăţii, cât şi însuşirile pe care trebuie să le aibă locuitorii acestei împărăţii. Domnul nu le-a dat sub formă de porunci, ci în chip de ”fericiri”, pentru a corespunde spiritului liber al moralei creştine ortodoxe (Iacob 1, 25). În fiecare din cele nouă Fericiri găsim mai întâi învăţătura sau îndemnul, iar apoi fericirea sau făgăduinţa răsplătirii. La începutul fiecăreia dintre ele întâlnim cuvântul ”fericiţi”, adică o stare de bucurie pe care o simt toţi cei ce-L urmează pe Domnul, iar la sfârşitul fiecăreia se deschid zările Împărăţiei lui Dumnezeu, fie că este vorba de aşezarea ei în sufletele credincioşilor, fie că este vorba de făgăduinţa ei veşnică.

 

Pregătirea pentru fericirea veşnică

Mântuitorul promite după fiecare virtute fericirea corespunzătoare spre a arăta că desăvârşirea duce la fericire, parţial, în viaţa prezentă şi, pe deplin, în viaţa viitoare.
Împărăţia lui Dumnezeu începe de aici, din viaţa noastră, din felul cum ştim să ne-o agonisim, din străduinţa noastră de a împlini voia lui Dumnezeu. Virtuţile recomandate în Fericiri sunt mijloacele necesare spre fericirea supremă pe care însă creştinii ortodocşi trebuie să le câştige şi prin desprindere, până la posedarea lor în gradul cel mai înalt. Fericirile sunt totodată îndemnuri pentru câştigarea celor mai alese virtuţi, în viaţa de toate zilele, prin care cei ce le practică se pregătesc pentru dobândirea vieţii veşnice, a fericirii veşnice. (www.marturisitorortodox.ablog.ro)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului „Fericirile” pentru viaţa noastră.

Comentarii