Coliva, sacrificiu al spiritului grâului, specifică popoarelor agrare, este preparată în mod special în ceremoniile de înmormântare şi în ritualu¬rile de comemorare a morţilor. Se face din grâu curat, ales, care se pisează într-un vas special (chiua) şi se fierbe până devine o pastă densă. După răcire se amestecă cu miere, cu nuci pisate, se întinde pe o tavă şi se or¬nează cu diferite motive iar în mijloc se pune o cruce din zahăr, bomboane sau cacao. Aranjată pe tipsie, coliva închipuie mormântul.

 

Colacii

Colacii sunt "perechea sufletului fără de care acesta nu se poate integra în rândul neamului celor duşi". Se prepară din aluat de pâine, în număr impar, sub diferite forme: rotunzi, în forma literelor S, O sau X, doi O cruciş, doi S cruciş, formând o roată, în formă de cruce, în forma cifrei.
În Bucovina se fac foarte mari şi se numesc "crestaţi" (datorită împletiturii lor crestate). Colacii se pun pe o masă acoperită cu o pânză albă, purtată pe umeri de patru oameni care vor primi câte un colac, o batistă şi o lumânare drept plată. De asemenea, vor primi colaci cei care poartă steagurile şi cei care primesc de pomană diferite obiecte. Colacii se prepară "ca pâinea, în capistere", "în copa¬ia de pâine", "copţi în cuptor, în sobă, direct pe vatră", de către femeile bătrâne "care se pricep", femei curate, rude sau vecine.

 

Pomul cu dulciuri

Pomul încărcat cu fructe reprezintă un "substitut al mortului" şi aminteşte de pomul vieţii despre care se menţionează în Facerea, dar şi în Apocalipsă. Pomul simbolic pentru înmormântare se face dintr-o creangă de măr sau prun cu multe ramuri curăţate de coajă până rămân albe în care se pun diferite fructe: mere, prune, lămâi, stafide, smochine, colăcei, iar în vârf nuci. La înmormântare preotul, nasul sau participanţii iau câte un fruct. În Muscel pomul este scuturat de roade deasupra mormântului, apoi se împlântă în mormânt, lângă cruce, se aruncă pe o apă curgătoare sau într-o fântână. Abandonarea pe apă aminteşte de rituri funerare pre¬istorice în care cadavrul se trimitea în lumea de dincolo de apă.

 

Pomul, "substitut al roadelor pământului”

Pomul este şi un "substitut al roadelor pământului" şi este dat de pomană la 40 de zile după înmormântat, reprezentând partea din rodul pă¬mântului (hrană, apă, umbră, adăpost etc.) care-i revine sufletului mortu¬lui, "expediată prin intermediul pomenirii".

În Moldova se mai păstrează obiceiul să se scoată un pom din pământ, cu rădăcină cu tot, care, după ce este folosit ca suport al pomenilor, se ră¬sădeşte la mormânt, lângă cruce (Mănăstirea Caşin, jud. Bacău; Costachi Negri, jud. Galaţi; Grinţieş, jud. Neamţ; Lămăşeni, jud. Suceava şi altele).
După încheierea ceremoniei în unele zone ale ţării pomul rămâne în livada celui care îl dă de pomană, îl îngrijeşte iar roadele sunt culese de cel care l-a primit.
În unele sate bucovinene pomul pomenilor se face dintr-un vârf de brad, iar în jumătatea nordică a Moldovei din săgeţi de şindrilă.
Pomul încărcat cu fructe, porumbei şi scăriţă din aluat, prosop, cană de apă, lumânări şi împodobit cu hârtie colorată, este scuturat de mai multe ori în drum spre cimitir sau la mormânt unde se înfige lângă cruce. Cel care îl duce ia prosopul agăţat în pom şi o sumă de bani. În Maramureş şi, izolat, în zonele etnografice, pomii fructiferi se sădesc, după înmormântare, chiar la căpătâiul mortului, cimitirul căpătând aspectul unei livezi de meri.

(pr. prof. dr. IOAN STANCU)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Alimente pentru \"marea călătorie\".

Comentarii