Prea Cucernici Părinţi, iubiţi credincioşi, săptămâna trecută am văzut ce fel de educaţie trebuie să primească un copil ce creşte într-o familie creştină.
Am văzut că acesta trebuie să fie crescut într-un mediu sănătos ştiind că, “nimic nu e mai primejdios decât un sfat bun urmat de un exemplu rău” (Madame de Sable). De asemenea, educaţia trebuie făcută pe temeiul învăţăturii Domnului Iisus.
În tumultul acestor vremuri, copiii noştri sunt împresuraţi din toate părţile de “duhul acestei lumi” în care Dumnezeu a fost aproape uitat, iar normele de conduită creştină nu mai sunt respectate ci batjocorite.
Lor li se adresează învăţătura de astăzi, în care voi încerca să arăt cum trebuie un copil creştin să se poarte atât cu familia cât şi cu semenii.
Pentru început vreau să citez din Cele 10 porunci, mai exact porunca a 5-a care spune “cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti mulţi ani pe pământ” (Iesire 21:12).
Acestea nu sunt vorbe goale deoarece lor le datorăm existenţa noastră. Pentru a ne asigura cele necesare, numai Dumnezeu ştie de câte ori s-au sacrificat, de câte ori şi-au luat de la gură pentru că noi să nu ducem lipsă. “Adu-ţi aminte că ei ţi-au dat viaţa; ce le vei da tu în schimb pentru ceea ce au făcut ei pentru tine?” spune Sirah (7:29).
Dar oare ce înseamnă să-i cinstim? Răspunsul ne este dat de învăţătura de credinţă a Bisericii noastre:
- Trebuie să-i iubim, adică să le dorim şi să le facem tot binele posibil.
- Trebuie să-i ascultăm, “Fiule, păzeşte povaţa tatălui tău şi nu lepăda îndemnul maicii tale” spune înţeleptul Solomon (Pilde 6:20).
- Trebuie să nu-i supărăm şi să ne purtăm cuviincios. Legea evreiască, în legătură cu acest aspect spunea: “Cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama să fie dat morţii” (Levitic 20:9).
- Trebuie să-i ajutăm când se află în nevoi, să-i mângâiem când sunt în necazuri, înseninându-le bătrâneţile. “Fiule, sprijineşte pe tatăl tău la bătrâneţe şi nu-l mâhni” (Sirah 3:12)
Cel mai bun exemplu este Iisus, care, pe când era pe Cruce, a încredinţat-o pe Maica Sa ucenicului Său preaiubit, ca să aibă grijă de ea (Ioan 19:26-27).
- Nu în ultimul rând trebuie să ne rugăm pentru ajutorarea lor, cât sunt în viaţă, iar după moarte, pentru odihna sufletelor lor.
Atât de importantă este această îndatorire a noastră, încât înţeleptul Iisus Sirah dedică un întreg capitol (3) datoriilor pe care le au copiii faţă de părinţi. Din acest capitol, aş vrea să spicuiesc câteva versete care mi s-au părut reprezentative: “Cel care cinsteşte pe tată se va curăţi de păcat. Şi ca acel care strânge comori, aşa este cel care cinsteşte pe mama sa… cel care se teme de Domnul va sluji celor care l-au născut. Cu fapta şi cu cuvântul cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta…chiar de i se va împuţina mintea lui, ai îndurare şi nu-l dispreţui când tu eşti în putere, pentru că milostenia arătată tatălui nu va fi uitată…blestemat de Domnul este cel care mânie pe mama sa”.
Ştiu că uneori dorinţele copiilor nu coincid cu cele ale părinţilor. Dar nu trebuie respinse din start ci, cu maxim interes luate în seamă. Nici un părinte nu vrea decât binele pentru copilul lui. Acum pot părea poate chiar absurde pretenţiile lor, dar cu siguranţă când veţi fi destul de maturi încât să decideţi pentru voi înşivă veţi vedea că părinţii au avut dreptate.

Cine nu ştie Pilda Fiului Risipitor şi a alegerii sale eronate de a-l părăsi pe tatăl său? Din fericire, acesta este un caz fericit pentru că fiul îşi dă seama la timp de greşeală pe care a făcut-o şi poate să o îndrepte întorcându-se la părintele său.
Nu acelaşi final fericit îl are şi puiul de prepeliţă din povestea lui Al. Brătescu -Voineşti, care, neascultând-o pe mama sa este împuşcat de vânător. Finalul este tragic: mama este nevoită să-şi lase puiul în urmă, care este condamnat la o moarte sigură, prin îngheţ.

Iubiţi credincioşi,

Aceste învăţături se adresează tuturor creştinilor, de orice vârstă. Ele sunt universal valabile şi mereu actuale.
În încheiere aş vrea să citez un proverb chinezesc care spune: “există trei feluri de iubire faţă de părinţi: cea mai înaltă este manifestată prin ajutorarea lor, a doua se manifestă prin evitarea pricinuirii de supărări iar a treia prin suportarea lor”.

(sursa: www.oradereligie.ro)
 

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Datoriile copiilor faţă de părinţi.

Comentarii