Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon a trăit în vremea împăratului Maximian Galeriu şi era originar din cetatea Nicomidiei. Tatăl său era păgân, iar mama sa creştină. Va primi numele de Pantoleon care înseamnă "cel în toate puternic ca un leu".
Iniţial a fost atras de învăţătura creştină, însă, după moartea mamei sale, începe studiul filozofic, devenind ucenic al unui mare doctor al vremii. Dumnezeu îi redescoperă adevărul dreptei credinţe, făcându-l să-şi dorească cu ardoare Botezul în Hristos. Va primi numele de Pantelimon care înseamnă "cel cu totul milostiv".
Marele Pantelimon face minuni atât prin harul primit, cât şi prin tratamentele pe care le dă celor bolnavi. El şi-a împărţit toată averea săracilor şi deoarece nu primea plată pentru tratamentele pe care le făcea, este numit "doctor fără de arginţi". Văzând puterea credinţei şi faptul că nu se lepăda de Hristos, împăratul Maximian porunceşte ca Pantelimon să fie supus unor chinuri groaznice, după care decide să-i fie tăiat capul. Când i-a fost tăiat capul mucenicului, nu a curs sânge, ci lapte, iar măslinul de care a fost legat Fericitul a rodit.
Credincioşii au scos din cenuşă trupul neatins de foc al lui Pantelimon şi l-au îngropat cu mare cinste în anul 303. Sfântul Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor şi tămăduitor al bolnavilor.