Peste tot, europenii se mândresc cu realizările înaintaşilor lor, turiştii plătesc bani grei ca să le viziteze. Şi ale noastre ar putea fi cunoscute, mai ales că ne reprezintă, sunt dovezi ale valorilor româneşti din Bucovina. Mă refer aici la conacele boiereşti din Suceava.
Curtea baronilor Capri, înscrisă în Lista Monumentelor Istorice din satul Iacobeşti, comuna Grăniceşti, care a fost până în 1990 sediu al birourilor Staţiunii de Maşini Agricole Grăniceşti, a fost retrocedată proprietarului de drept, un moştenitor al vechii familii boiereşti Capri, căruia puţin îi pasă de valoarea istorică a imobilului primit. Dar are alte treburi de făcut, decât să se apuce acum de lucrări de întreţinere.
Altă clădire retrocedată unui străin (francez de astă dată) este conacul Killerman-Pruncu. Figurează în lista monumentelor, dar nimeni nu-ţi spune acolo în ce stare se află. Pentru că, de mai bine de 50 de ani, nu mai sunt decât nişte ruine, clădirea şi anexele conacului fiind demolate, iar piatra provenită de la dărâmarea clădirilor a fost utilizată pentru ridicarea magazinului sătesc şi a căminului cultural din localitate. Nu zic, francezul a făcut o faptă bună donând vreo 15 ari din suprafaţa terenului primit Primăriei, ca să-şi construiască un sediu. Iar acum, pentru noua clădire, s-au dărâmat şi ultimele rămăşiţe ale conacului.
Conacul Mavrodinei, aici e cu totul altă situaţie. Înscris în aceeaşi listă a patrimoniului, a fost fermă pomicolă, expropriat prin decretul-lege 83/1949, iar acum aparţine unui domn (nu vreau să-i dau numele, îi las pe cei avizaţi să îl descopere). El l-a cumpărat în mod aproape legal, problema e cum s-a făcut vânzarea, mai exact, prin încălcarea legii care spune că statul român are dreptul de preemţiune la achiziţionarea clădirilor-monumente istorice. Numai că nimeni nu a ştiut când a fost vândut monumentul. Arată bine, ce-i drept, dar nu mai arată a monument istoric. A fost renovat, i s-au pus termopane, de zici că e doar o vilă a unor şmecheri.
Ruinele curţii boiereşti a lui Şendrea, din Dolheştii Mari, ar aparţine patrimoniului naţional, dacă nu ar dispărea, încet şi sigur, pentru că nimeni nu ia vreo măsură. Şi dacă nu s-au luat până acum, n-o să se ia nici dacă citeşte cineva articolul ăsta. Spaţiul pe care se află o parte a ruinelor este, la ora actuală, în proprietatea şcolii, dar sunt câţiva care îl vor cu orice preţ. Mai cu seamă un individ, mare afacerist cu materiale de construcţii, care vrea să-şi facă un depozit pe locul respectiv. Nu e nimic necurat aici, omul e pasionat de cultură şi vrea să pună în valoare un monument istoric.

(profesor Adrian POPOVICI)
 

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Boieriile de altădată şi ruinele lor....

Comentarii