Calendarul sărbătorilor tradiţionale ale sezonului estival recunoscute şi însemnate ca date importante în calendarul creştin-ortodox este pe cale de a se încheia. De departe, luna iulie este cea mai bogată în manifestarea unor credinţe populare cu audienţă foarte mare încă nu doar la acţiunile televizate de la Muzeul Satului.
Astfel, pentru generaţiile mai vechi, dar şi pentru tinerii proveniţi mai ales din mediul rural sărbătoarea Aducerea Moaştelor Sf. Sfinţit Mc. Foca face parte din categoria zilelor de peste an ce se bucură de mare atenţie şi cinstire. Legat de această sărbătoare oarecum surprinzător este faptul că cei care o ţin, chiar dacă nu frecventează des biserica (neştiind, astfel, ce-i de fapt cu acest sfânt), cunosc foarte bine semnificaţia sărbătorii, care cade pe 23 iulie, ba, mai mult, ceea ce trebuie să nu facă, mai ales, în această zi.
"Mama mea s-a născut în oraş, însă bunicii mei au venit de la ţară şi, astfel, am avut mereu ocazia să văd la noi în casă obiceiuri şi credinţe pe care şi eu le duc mai departe, pe care o să le predau fetiţei mele, ca să nu se piardă. În luna iulie mereu aveam o grijă, să ţinem toate zilele: ba de fulgere, ba de tunete, ba să nu ne atace sălbăticiunile şi, repetându-le mereu, le-am învăţat. Ţin minte că, în ziua în care era sărbătorit Foca, mama nu gătea nimic la foc, nu se aprindea nici măcar un fir de pai, nici tata nu fuma şi era un stres întreg să nu pună cineva mâna să aprindă foc în ziua aceea", a mărturisit Ionela Buzdugan.

 

„Ilie, Pălie şi Foca”

Practic, sfântul trecut în calendarul creştin-ortodox astăzi, conform percepţiei populare, face parte din triada “Ilie, Pălie şi Foca”, altfel chiar de temut pentru tineri şi bătrâni, deopotrivă. Dacă despre Foca se zice că este cel care răspunde de incendiile şi arşiţa care pârjolesc câmpurile cu grâne, Ilie Pălie se crede că ar fi fratele, tatăl sau vizitiul Sfântului Ilie, sărbătoarea ţinându-se în popor tot de frica focului, dar şi a bolilor, cu puţin înaintea sărbătorii de astăzi. Cel mai cunoscut din această triadă este cu certitudine cea a Sf. Prooroc Ilie, prăznuit pe 20 iulie, de fiecare dată, cel care în tradiţia românească
este asociat cu ploaia, fiind considerat stăpânul norilor, al fulgerelor, trăsnetelor şi tunetelor, pe care le foloseşte ca să trăsnească dracii sau, atunci când e supărat pe oameni, pentru că, zice-se, şi-a pierdut cojocul. Conform unei credinţe străvechi, se spune că acest sfânt aşteaptă întotdeauna nerăbdător ziua Sa, de aceea Dumnezeu îi spune că a venit abia după ce trece, de teamă ca Sf. Ilie să nu prăpădească lumea cu fulgerele care scapără din biciul său de foc. Chiar şi aşa însă, oamenii nu sînt scutiţi deloc de ceea ce în popor se cheamă a fi “ploile de după Sântilii”, când cel care se plimbă prin ceruri în carul său de foc plesneşte şi trosneşte de supărare că Dumnezeu l-a păcălit, eveniment consemnat şi în lirica populară care spune că “Ziua s-a făcut iar noapte/ Pe oceanul de căldură,/ Îngerii vorbesc în şoapte/ De un sfânt cu foc în gură./ Toată holda îl aşteaptă/ Să mai ude colbul ţării,/ Cu bulbuci de apă castă/ Întru împlinirea verii...” Vară al cărei calendar privitor la astfel de sărbători mai consemnează pe 27 iulie ziua Sfântului Ilie cel mic (sau cel şchiop), numit şi „Sf. Pantelimon”, sau “Pintilie călătorul”. Credinţa populară spune că este fratele mai mic al Sfântului Ilie şi că el mijloceşte pe lângă marele prooroc pentru ca acesta să nu trimită stihiile naturii asupra recoltelor. Ca mai toate sărbătorile acestei luni, această zi se ţine pentru boli, incendii, grindină şi furtuni, ziua aceasta fiind socotită drept sfârşitul verii, dată de la care deja încep pregătirile pentru întâmpinarea toamnei.

(Bogdan Moroşanu, sursa: www.evenimentul.ro)
 

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Tradiţia populară de Sf. Foca.

Comentarii