Între numeroasele chipuri sfinte pomenite în cărţile Vechiului Testament, se distinge de departe unul cu totul aparte: Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul. Un om sfânt, un om cu o viaţă deosebită, un exemplu desăvârşit de dăruire totală lui Dumnezeu. Cărţile Regilor din Vechiul Testament ne redau cu acurateţe elemente pline de învăţăminte din viaţa acestui mare profet al poporului Israel.
Era de origine din Tesba Galaadului, ţinut situat în stânga râului Iordan. Tradiţia ne spune că era din neamul lui Aaron, deci făcea parte din seminţia preoţilor lui Israel. Se spune că încă de la o vârstă fragedă a fost atras de slujirea lui Dumnezeu, urmând întru totul învăţăturile sfinte ale Legii dumnezeieşti. Din Cartea sfântă aflăm că Ilie a trăit în vremea regelui Ahab, cel care domnea peste Regatul de Nord al lui Israel, desprins de Regatul Iudeii încă din timpul lui Ieroboam, fiul lui Solomon.
Dezbinarea politică a israeliţilor avea să lase urme şi în viaţa lor spirituală, pentru că Regatul de Nord avea să adopte în mai multe rânduri credinţele idolatre păgâne, sub influenţa popoarelor vecine. Căsătorit cu Isabela, originară din Regatul Sidonului, deci străină de neamul israelit, regele Ahab avea să încurajeze închinarea la zeităţi străine, atrăgând poporul său la idolatrie, lucru cu totul urât înaintea lui Dumnezeu.
Mai mult decât atât, nelegiuirea lui Ahab avea să fie şi mai mare pentru ca îi persecuta cu cruzime pe cei ce rămâneau statornici întru credinţa strămoşilor lor. Toţi supuşii trebuiau să se închine zeilor Baal şi Astarte. Poporul lui Dumnezeu se îndepărtase atât de mult de adevărata credinţă, încât cei care rămăseseră credincioşi Domnului, au înţeles că trebuie apărată cu orice preţ credinţa strămoşilor. Ilie era unul dintre aceştia. Cu mult curaj s-a dus înaintea regelui Ahab şi i-a spus:
“Viu este Domnul, Dumnezeul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel, în faţa căruia stau astăzi! Nu va fi în aceşti ani nici rouă, nici ploaie, decât prin cuvânt din gura mea !” (III Regi 17, 1)

 

„Om al lui Dumnezeu”.

La cuvintele Profetului, o secetă groaznică s-a abatut atunci asupra pamântului: totul era secat, pârjolit, ars. Bărbaţii, femeile, copiii, animalele, toate se chinuiau din lipsa apei şi a hranei. Izvoarele secau, plantele se ofileau si nimic nu scăpa urgiei pe care Dumnezeu o îngăduise, din dorinţa că foametea va face pe poporul lui Israel să se căiască şi să se întoarcă la credinţă. Atât de mult l-a iubit Dumnezeu pe slujitorul Său Ilie, încât a împlinit întocmai ceea ce acesta a cerut ca pedeapsă asupra necredincioşilor.
Îndârjit împotriva apostaţilor, Ilie s-a retras într-un loc pustiu, aproape de pârâul Kerrith, dincolo de Iordan. Acolo a petrecut multă vreme, în post aspru şi rugăciune. Nici când el însuşi a ajuns să sufere din pricina secetei năprasnice, nu s-a arătat îngăduitor cu poporul care suferea cumplit de foame şi de sete, rămânând statornic în hotărârea că cei necredincioşi trebuie să ispăşească această pedeapsă grea. După ce pârâul a secat, s-a retras în localitatea Sarepta Sidonului, unde a fost găzduit de o femeie văduvă care l-a omenit pe profet, chiar dacă ea şi fiul său sufereau din pricina lipsurilor.
Când fiul văduvei a murit, Ilie şi-a arătat puterea cu care Dumnezeu îl dăruise şi l-a înviat pe copil, miracol care i-a atras şi mai mult renumele de „om al lui Dumnezeu”.
Adevărata consacrare a lui Ilie ca profet al lui Dumnezeu avea să se arate în momentul confruntării sale cu regele Ahab şi cu preoţii idolatrii pe care acesta îi proteja. Însuşi Domnul l-a trimis înaintea regelui, pentru a se vădi înaintea oamenilor puterea adevăratului Dumnezeu şi pentru a se ridica pedeapsa cea grea care era asupra poporului care trebuia să se întoarcă la adevărata credinţă. Ilie i-a cerut regelui să adune poporul pe muntele Carmel unde el singur avea să înfrunte pe cei 450 de preoţi ai zeului Baal şi pe cei 400 de preoţi ai zeiţei Astarte.
Proba adevăratei credinţe avea să fie covârşitoare pentru toţi cei prezenţi. Ilie s-a adresat întregului popor spunând tuturor: “Până când veţi şchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmaţi Lui! Dacă este Baal, atunci urmaţi aceluia! “(III Regi 18,21).

 

Profetul Ilie

Dar poporul nu a răspuns nimic. Ilie a cerut ca doi tauri să fie pregătiţi pentru sacrificiu şi să fie aşezaţi pe două ruguri, dar fără să se aprindă focul jertfei. Mai întâi i-a lăsat pe falşii profeţi păgâni să aducă primii sacrificiul şi să-l invoce pe zeul Baal ca să trimită foc din cer şi să mistuie jertfa. Aceştia au strigat în zadar, din zori până seara, dar nu s-a întâmplat nimic.
Ilie râdea de ei, încurajându-i să strige mai tare, ca nu cumva zeul lor să fi adormit sau să nu fie ocupat cu alte treburi. La venirea serii, Profetul Ilie a înălţat un altar cu 12 pietre, după numărul celor 12 seminţii ale poporului Israel, apoi a săpat un şanţ larg în jurul altarului. Deasupra jertfelnicului a pus taurul sacrificat, apoi a poruncit să fie turnată, în trei rânduri, apă multă peste jertfă astfel încât să se umple şanţul.
După ce s-au împlinit toate acestea, ridicând ochii spre cer, cu strigăt puternic L-a invocat pe Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac şi al lui Iacov: „Auzi-mă, Doamne, auzi-mă acum cu foc, ca să cunoască astăzi poporul acesta că TU eşti singurul Dumnezeu al lui Israel şi că eu sunt slujitorul Tău” (III Regi 18,36). Îndată se coborî cu vuiet mare foc din cer, mistuind jertfa, lemnul şi apa din şanţ. Tot poporul căzu atunci cu faţa la pământ strigând: „Domnul este singurul Dumnezeu!!” (18,39). Din porunca lui Ilie, falşii profeţi au fost prinşi şi omorâţi, ca unii ce aduseseră rătăcirea în mijlocul poporului.
Apoi i-a vestit lui Ahab că seceta avea să înceteze în curând. S-a urcat în vârful muntelui Carmel şi, plecându-şi capul până la pamânt, a început să se roage. De şapte ori şi-a trimis ucenicul său ca să privească orizontul, înspre mare. A şaptea oară un norişor îşi făcu apariţia, cerul se întunecă şi ploaie mare căzu din belşug, aducând pe pământul pârjolit de secetă, binecuvântarea cerească.
Când regina Isabela a aflat de masacrul profeţilor săi, s-a mâniat cumplit, jurându-se să se răzbune pe profet. Ilie a fugit din calea reginei, ascunzându-se în pustiu, unde a petrecut tot în post şi rugăciune. Regele Ahab a continuat însă cu faptele sale lipsite de credinţă, chiar şi după minunea de pe Carmel. Până la sfârşitul vieţii sale a săvârşit nelegiuiri, murind cu multă ocară pe buzele poporului pe care îl asuprise.
După mulţi ani de profeţii, împlinind misiunea pe care i-o încredinţase Dumnezeu, Ilie a părăsit această lume într-un mod cu totul minunat. Până şi sfârşitul vieţii sale pământeşti a fost unul neobişnuit, căci Scriptura ne spune că Dumnezeu l-a luat la Sine pe slujitorul Său cu tot cu trup. La malul râului Iordan, însoţit de ucenicul său Elisei, Ilie s-a înălţat la cer într-un car de foc. Astfel, înălţat întru înălţimi cu trupul, Profetul Ilie a prefigurat Înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos.
Reprezentant de seamă al ordinului profeţilor lui Israel, ajuns prin râvna sa pe culmea cea mai de sus a virtuţii, proorocul Ilie a fost şi după înălţarea sa un martor demn de a vedea slava lui Dumnezeu Cel întrupat, alături de Moise şi de cei trei Apostoli în ziua Schimbării la faţă a Domnului Iisus (Matei 17, 1-13)
Mai mult, Mântuitorul a arătat că profetul Ilie împreună cu profetul Enoh vor fi cei care vor vesti pe pământ cea de-a doua venire a Domnului, la sfârşitul veacurilor (Apocalipsa, cap.11).

 

În tradiţia populară

În tradiţia populară românească, Sfântul Ilie este considerat stăpânul norilor şi al trăsnetelor, iar sărbătoarea lui marchează miezul verii pastorale, când ciobanii separau oile de berbeci, însoţind acest lucru cu multe obiceiuri şi tradiţii. Oamenii din popor au crezut mereu că Sfântul Ilie este cel care umblă cu carul de foc prin ceruri atunci când tună şi fulgeră şi că el este cel care pedepseşte cu furtuni şi grindină necredinţa oamenilor.
Prin această proiecţie folclorică se subliniază întransigenţa morală a profetului şi în viaţa cerească. Sfântul Ilie Tesviteanul rămâne în conştiinţa creştinilor ca un model de viaţă religioasă şi morală şi ca un martor al slavei divine înaintea oamenilor.
 

(www.oradereligie.wordpress.com)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Astăzi este Sărbătoarea Sfântului Ilie.

Comentarii