Dacă tu n-ai simţit unirea minţii, sufletului şi trupului, atunci ocupă-te de rugăciune cu multă luare aminte, unind-o pe cea făcută cu gândul cu cea făcută cu mintea. Petrece în poruncile Evangheliei luptându-te cu răbdare şi cu îndelunga răbdare împotriva patimilor, nu te lăsa cuprins de trândăvie şi de deznădejde atunci când eşti biruit de gânduri şi simţăminte păcătoase. De vei cădea, scoală-te; căzând din nou, iarăşi te ridică, până când te vei învăţa să mergi fără să te poticneşti. Paharul neputinţei îşi are folosul său în viaţa nevoitorului, căci el este îngăduit de către Pronia Dumnezeiască până la un anumit timp, pentru curăţirea de mândrie, de mânie, de pomenirea de rău, de osândire, de înaltă cugetare şi de slava deşartă. Este deosebit de important ca sa observăm în noi lucrarea slavei deşarte şi s-o înfrânăm. Atâta timp cât ea lucrează, omul nu este capabil să păşească în ţara vieţuirii duhovniceşti a cărei intrare este nepătimirea, care se dăruieşte prin venirea păcii lui Hristos.

 

Pacea lui Hristos

Dar dacă tu ai simţit că mintea ţi s-a unit cu sufletul şi cu trupul, că tu nu mai eşti tăiat în bucăţi de către păcat, ci formezi ceva unitar şi întreg, că sfânta pace a lui Hristos a adiat în tine, atunci păstrează cu Gea mai mare grijă posibilă Darul lui Dumnezeu. Principala ta lucrare să-ţi fie rugăciunea şi citire cărţilor sfinte; celorlalte lucrări să le dai o însemnătate de mâna a doua, iar faţă de lucrurile pământeşti să fii rece, - dacă se poate, chiar străin de ele. Sfânta pace ca una ce este adierea Sfântului Duh, este subţire, se retrage imediat din sufletul care se poartă fără băgare de seamă în prezenţa Lui, care nimiceşte evlavia, care distruge credincioşia, prin slăbirea pricinuită de păcat, care îşi îngăduie lipsa de grijă. Odată cu pacea lui Hristos, dintr-un suflet nevrednic se retrage rugăciunea harică şi în suflet se implantă ca nişte fiare flămânde patimile, care încep să-l tortureze pe cel ce s-a adus singur ca o jertfă în mâinile lor şi care, prin părăsirea lui Dumnezeu, rămâne ca o victimă lăsată la propriile ei puteri. Dacă tu te vei îmbuiba, dar mai ales te vei îmbăta, sfânta pace a lui Hristos va înceta să lucreze în tine. Dacă te vei mânia, lucrarea ei se va curma pentru multă vreme. Dacă îţi vei îngădui o cutezanţă, ea va înceta să lucreze. Dacă vei îndrăgi ceva pământesc, dacă te vei molipsi de vreo altă patimă faţă de lucruri, faţă de vreo rucodelie sau faţă de o deosebită dispoziţie pentru vreun om sfânta pace se va retrage negreşit de la tine. Dacă îţi vei îngădui o îndulcire cu gânduri desfrânate, ea te va părăsi pentru foarte multă vreme, ca una ce nu rabdă nici un fel de putoare păcătoasă, mai ales putoarea desfrâului şi a slavei deşarte. Vei căuta-o şi nu o vei dobândi. Vei plânge pentru pierderea ei, dar ea nu-ţi va da nici o atenţie nici ţie, nici plânsului tău, pentru ca să te înveţe să dai preţul cuvenit darului lui Dumnezeu şi s-o păstrezi cu grijă cuviincioasă şi cu evlavie.
 

(Sfântul Teofan Zăvorâtul)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Lupta în rugăciune .

Comentarii