Tradiţii despre sărbătoarea Rusaliilor

În tradiţia populară românească, Rusaliile sunt nişte fiinţe fantastice, asemănătoare ielelor, care fac rău celor care nu respectă sărbătoarea lor: le pocesc gura, îi înnebunesc, îi paralizează. În vechime, femeile nu lucrau nimic în toate miercurile care se derulau de la Stratul de Rusalii până la Duminica Mare.
Vechime. Despre Rusalii amintesc "Constituţiile Apostolice" ca despre o zi în care, în primele secole creştine, sclavii erau eliberaţi din muncile obişnuite. Sărbătoarea mai este pomenită în cartea "Despre Paşti" a Sfântului Irineu, precum şi în scrierile lui Eusebiu de Cezareea.
În vechime, creştinii serbau cu mult fast Pogorârea Duhului Sfânt, nu doar mergeau la biserică, ci se fereau şi de locurile în care se dădeau spectacole păgâne.
Bucurie. Sfântul Nicolae Velimirovici spune despre mulţimea darurilor Duhului către oameni: "Duhul Sfânt a dat aceste daruri cu îmbelşugare şi cu bucurie mare, nu numai Apostolilor, ci şi urmaşilor lor şi tuturor sfinţilor din Biserica lui Hristos până în ziua de astăzi, toate astea după nevoia şi curăţia oamenilor. Prin lucrările Sale pe pământ, Domnul Iisus a adus bucurie mare atât Tatălui, cît şi Duhului Sfânt. De la primele zile ale vieţuirii lui Adam în Rai, Duhul Sfânt nu mai cunoscuse această bucurie pe care a simţit-o în ziua Cincizecimii, când Dumnezeu Fiul a făcut pentru Acesta prilejul de a fi lucrător printre oameni în toată plinătatea puterii Sale".