Credincioşii prăznuiesc an de an, în duminica din a opta săptămână de la Învierea Domnului, mai precis după cincizeci de zile, Pogorârea Sfântului Duh, zi numită în popor şi Cincizecime sau Duminica Mare, precum şi Duminica Rusaliilor, datorită suprapunerii cu sărbătoarea precreştină cu acest nume.
Duminica Mare este precedată de Sâmbăta Moşilor de Vară, când sunt comemoraţi toţi cei plecaţi din viaţa pământească şi se dă de pomană pentru sufletele lor, iar mormintele se împodobesc cu flori, pentru a-i îmbuna.
Bucatele ce se dau de pomană constau în fructe, apă, vin, lapte cu tăiţei şi altfel de mâncare gătită, precum şi pâine, plăcinte, se oferă în vase de lut, însoţite de lumânări aprinse.
Cel ce dă de pomană spune: „Să fie de sufletul...” (adăugând numele decedatului) şi cel ce primeşte răspunde: „Bogdaproste!”. Pe lângă lumânări, se mai pot adăuga şi iconiţe, tămâie, cărţi de rugăciuni şi alte obiecte de cult religios.
Rusaliile
Rusaliile este considerată o sărbătoare a trandafirilor (rosalia), dar mai sunt văzute în mitologia românească ca nişte femei fabuloase (iele), care vin pe la case noaptea şi le iau oamenilor minţile. Se mai perpetuează şi în zilele noastre obiceiuri legate de această sărbătoare păgână, punându-se ramuri verzi de tei, ori de nuc la porţi, la geamuri şi la uşi, ca să alunge spiritele rele, aceste plante având, după credinţa populară, puteri magice.
După tradiţia Sfintei Scripturi, Cincizecimea sau Pogorârea Sfântului Duh este una din cele mai scumpe sărbători ale creştinătăţii, prin faptul că atunci s-a întemeiat Biserica. Trimiterea Sfântului Duh din Cer de către Dumnezeu Fiul a fost proorocită cu sute de ani înainte de a veni Mesia, mai întâi de profetul Ioil, iar apoi de Ioan Înaintemergătorul, precum şi de Mântuitorul Însuşi, la Cina cea de Taină. Când s-a împlinit această făgăduinţă dumnezeiască, Sfântul Duh s-a pogorât peste Apostoli în chip de limbi de foc, oprindu-se deasupra fiecăruia. Astfel, Sfinţii Apostoli s-au umplut de Duhul Sfânt şi, după cum spune Scriptura, au început a vorbi fiecare din ei în alta limba, după cum le dicta Duhul, uimind pe toţi aceia care au venit să serbeze Cincizecimea. De aceea, mulţi au început a crede în Hristos, alăturându-se ucenicilor Săi.
(Maria STUPCANU)