Cum îi convingem pe tineri să vină la Biserică?
- Le propunem să facă o experienţă, dacă tinerii sunt sinceri şi caută cu adevărat ceva. Pentru că viaţa obişnuită, viaţa de plăcere pe care o are un tânăr în jurul lui nu îi este suficientă şi simte deseori un gol înlăuntrul lui; asta o simte şi fără să-i spun eu. Cum îşi poate umple acest vid lăuntric? Trebuie să caute ceva. Dacă-i uşuratic, va rămâne cu golul acesta până în golul mormântului. Dar dacă este serios în ceea ce caută, va găsi ceva care să-i vindece această neputinţă sufletească. Deci sinceritatea îi trebuie în conştientizarea şi rezolvarea acestei insuficienţe personale.
De obicei, pe noi ne interesează - conştient sau nu - mulţumirea sufletească, dar nu mulţumirea aceasta pe care o ai după ce mănânci şi bei şi petreci şi te desfătezi în alte păcate, nu această mulţumire; tânjim după acea mulţumire sufletească care să ne însoţească permanent în viaţă. Căutăm ceva care să ne ajute să creştem sufleteşte. Spre exemplu, poţi să cunoşti toată ştiinţa care există în lume şi nu eşti totuşi mulţumit şi atunci cauţi altceva.
Un loc unde se găseşte această împlinire sufletească este Biserica, pentru că acolo se spun şi se cântă nişte adevăruri lăsate special în lume pentru a umple golul nostru lăuntric. De la altar sau de la strană nu se spun nişte idei oarecare, ci vorbesc aici trăitori creştini care au aflat această sursă, acest izvor de cunoaştere ce îi împlineşte, fiindcă le răspunde la problemele lor.
După aceea, bineînţeles că Biserica te îndeamnă să citeşti cel puţin Noul Testament. Citeşti Evangheliile, scrierile Sfinţilor Apostoli. Citeşti că Sfântul Pavel a fost un rătăcit, a fost duşmanul lui Hristos şi s-a întâlnit cu Hristos pe drumul Damascului. Dar anumite persoane care-L caută cu sinceritate pe Dumnezeu se pot întâlni cu El nu numai în Noul Testament, ci şi pe un alt drum al Damascului.
Sau tânărul se poate întâlni cu un duhovnic şi poate îl îndeamnă Dumnezeu să se spovedească şi atunci - tot în Biserică - găseşte calea cea mai profundă prin care poate afla pacea sufletească.

Cum să înţelegem cuvintele Mântuitorului <milă voiesc, iar nu jertfă>?
- Jertfa este un act prin care dăruieşti din ceea ce ai. Pe vremea aceea, la temple, erau jertfele de animale. Omul avea oricând o pasăre sau un animal pentru jertfă. Mântuitorul ne spune însă că mai scumpă este înaintea lui Dumnezeu dragostea.
Este şi foarte greu să dobândeşti această dragoste, care este de fapt milă. Dumnezeu caută totdeauna ceva viu, ceva personal în jertfă, iar jertfa de animale era un lucru foarte cunoscut, uzat. În multe cazuri aceste jertfe ajunseseră să se facă nu din dragoste, ci din rutină; nu era ceva viu, nu era ceva din inimă, din sufletul credincioşilor. Jertfa în sine este ceva uscat, nu are mare valoare. Dacă jertfa însă este unită cu mila, atunci ea este bine primită de Dumnezeu.

Dacă ar fi să enumeraţi principalele însuşiri ale ortodoxiei, pe care dintre ele le-aţi pune primele?
- Smerenia şi dragostea! Cele pe care le recomandă Mântuitorul: „învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre”. Domnul nostru Iisus Hristos ne îndeamnă aici să încercăm să dobândim smerenia şi dragostea, care sunt atributele lui Dumnezeu. De aceea cred că cu aceste două virtuţi se poate începe descrierea ortodoxiei.

(Arhimandrit Sofian BOGHIU)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Însuşirile trăirii ortodoxe.

Comentarii