Nicomidia din Bitinia (provincie romană din Asia Mică) se numea oraşul în care Sfântul Pantelimon a venit pe lume, în anul 284. La naştere a primit nume de păgân, Pantoleon - „cu totul leu, voinic“. Aceasta pentru că tatăl său, Eustoghie, senator la curtea împăratului Maximian (286-305), se închina zeilor, asemenea împăratului şi simpatizanţilor săi. În timpul în care creştinii erau socotiţi duşmani ai statului, erau persecutaţi, batjocoriţi şi ucişi, mama lui Pantoleon, Evula, îl iubea pe Hristos în taină, numindu-se creştină. Ea îi vorbea despre împlinirea sufletului şi despre tainele credinţei în nemurire. N-au trecut mulţi ani de la naşterea sa şi tocmai atunci când copilul avea cel mai mult nevoie de ocrotirea mamei, aceasta a plecat la Domnul. Tatăl a dat copilul la şcolile păgâne ale timpului. A terminat cu succes Şcoala de Medicină la Nicomidia, fiind apoi încredinţat spre ucenicie în seama medicului de renume Eufrosin.
Întrucât în scurt timp, tânărul Pantoleon ajunsese la o cunoaştere desăvârşită a artei medicale, împăratul Maximian l-a remarcat, luându-l la palat ca medic particular. Datorită statorniciei cu care îşi îndeplinea misiunea pentru care fusese ales, tânărul medic, inteligent, frumos la trup şi la suflet, ajunsese să fie cunoscut până la Roma.
Prima minune
Trecând în fiecare zi prin faţa casei în care era ascuns Sfântul Ermolae, preot la biserica din Nicomidia, acesta din urmă îi ghici lui Pantoleon calitatea înaltă a sufletului. Astfel că îl invită odată să intre la el. Începu apoi să-l înveţe că numai Hristos, singurul doctor adevărat, a venit sa ne aducă mântuire, fără leacuri şi fără ca să ceară plată. Aceste cuvinte au aprins în inima tânărului un dor mare de credinţă. Începu astfel să-l viziteze regulat pe Sfântul Ermolae, care îl ajută să înţeleagă tainele credinţei în Hristos.
Într-o zi, pe când se întorcea de la Eufrosin, Pantoleon găsi pe drum un copil mort, după ce fusese muşcat de o năpârcă. Socotind că venise momentul să probeze adevărul promisiunilor lui Ermolae, el chemă în ajutor numele lui Hristos şi îndată copilul se ridică, iar năpârca muri. Cu bucurie a alergat la călăuza sa, Sfântul Ermolae, cerând să primească, fără întârziere, Sfântul Botez.
Credinţa, răsplată pentru servicii medicale
A rămas lângă bătrânul părinte, gustând din învăţăturile acestuia, iar acasă s-a întors abia în a opta zi. A minţit pe tatăl său, neliniştit din pricina absenţei de acasă, că a fost reţinut la palat de vindecarea unui om de pe lângă împărat. Păstra încă secretă convertirea lui, dar dovedea o deosebită preocupare în a-l convinge pe tatăl său că închinarea la idoli este zadarnică.
Odată a fost adus la senator un orb care se tânguia lui Pentoleon să-l vindece, întrucât până atunci îşi pierduse zadarnic toată averea pe la doctori. Crezând în Hristos, care sălăşluia de-acum în el, tânărul îi spuse tatălui său uimit că, prin harul Stăpânului Său, avea să-l vindece pe orb. După ce făcu semnul crucii pe ochii orbului, rugându-se lui Hristos, bărbatul s-a vindecat pe loc. Şi-a deschis, în plus, şi ochii sufletului, înţelegând că Hristos îl vindecase. Şi îndată a cerut şi el să fie botezat de Ermolae în numele lui Hristos. Odată cu acestea, Pantoleon a împărţit toată averea săracilor, a eliberat sclavii, dedicându-se numai bolnavilor cărora nu le cerea nimic în schimb, decât să creadă în mântuire.