Harul nu poate fi meritat prin fapte naturale, nici de condigno, nici de congruo. Harul nu poate fi dobândit nici prin rugăciune de cerere naturală. De asemenea, omul, din punct de vedere natural, nu se poate dispune în mod pozitiv pentru primirea harului.

În ciuda căderii omului şi a păcatului strămoşesc, Dumnezeu voieşte realmente mântuirea tuturor oamenilor. Dumnezeu le dăruieşte tuturor drepţilor harul "suficient" pentru respectarea poruncilor divine şi, de asemenea, le dăruieşte tuturor păcătoşilor credincioşi har suficient pentru a se converti. Celor necredincioşi fără vina lor, Dumnezeu le dă har suficient pentru dobândirea mântuirii veşnice.

Dumnezeu, printr-o hotărâre veşnică, i-a predestinat pe unii oameni la fericirea veşnică. De asemenea, prin hotărârea sa veşnică, i-a predestinat pe unii oameni la osânda veşnică, din cauza păcatelor lor, pe care Dumnezeu le cunoaşte dinainte.

 

Relaţia între har şi libertate

Voinţa omului rămâne liberă sub influenţa harului.

Harului i se poate opune rezistenţă.

Există har realmente suficient şi care totuşi rămâne fără efect.

(sursa: http://ro.wikipedia.org)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Acordarea harului lucrător.

Comentarii