Astăzi, credincioşii prăznuiesc pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruinţă. De numele Sfântului Mucenic Gheorghe a fost legată o întreagă istorisire care dovedeşte cât de puternică a fost credinţa Mucenicului, atât de pusă la încercare prin nenumărate şi groaznice torturi fizice şi psihice. Născut în Capadochia, într-o familie de creştini învăţaţi, Sfântul Gheorghe s-a stabilit împreună cu mama sa în Palestina, tatăl său murind. După anul 303, împăratul Diocleţian, păgân, încurajat de cumnatul său Galeriu, a pornit prigoana împotriva creştinilor. Până la Edictul de la Milan, când împăratul Constantin avea să confere legalitate creştinismului, credincioşii au fost supuşi la multe cazne dacă nu voiau să-l lepede pe Hristos pentru idoli şi o viaţă închinată idolatriei. Demn de viaţa unui Mucenic, Sfântul Gheorghe a arătat făţiş împăratului Diocleţian că nu va abandona credinţa în Dumnezeu, fapt pentru care împăratul l-a aruncat în temniţă.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruinţă, a fost trecut prin furcile caudine, slujitorii lui Diocleţian bătându-l fie cu suliţa, fie la tălpi, presându-i pietre mari pe piept, trăgându-l pe roată, aruncându-l în groapa cu var sau punându-l să alerge cu încălţăminte ce aveau cuiele scoase către talpă. Supliciile la care a fost supus Mucenicul Gheorghe sunt multe. Numai credinţa, spre mirarea chiar şi a celor ce-l băteau fără milă, l-au păstrat integru pe Mucenic.
În timpul întemniţării sale, Sf. Gheorghe a înviat un mort, fapt ce a întors-o la credinţă pe împărăteasa Alexandra. Minunile Sf. Gheorghe sunt multe. A murit ca un martir, împăratul poruncind să i se taie capul. Viaţa desăvârşită a Sfântului Gheorghe, durerile prin care a trecut l-au transformat, peste secole, în unul dintre cei mai populari sfinţi.
Stema Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei este chiar cea care-l înfăţişează pe Sf. Gheorghe ecvestru ucigând balaurul.
(www.calendar-ortodox.ro)