Mai multe detalii despre semnificaţiile Sâmbetei lui Lazăr a oferit părintele arhimandrit Vartolomeu Androni, stareţ al Mănăstirii Cozia şi exarh al Episcopiei Râmnicului: \'Prin învierea lui Lazăr se face o anticipare a Învierii Domnului, Cel ce după multe umilinţe avea să învieze duminică, în zori, fapt atestat de Sf. Evanghelii, de Sf. Apostoli, de Sf. Apostol Pavel în mod deosebit şi de multe alte persoane care L-au văzut aievea după Învierea Sa.
Înainte de mântuitoarele patimi, Iisus, care ştia ce se va întâmpla cu El, a vrut să încredinţeze lumea mult mai clar despre posibilitatea învierii din morţi a oamenilor.
Astfel, înviază din morţi pe fiica lui Iair, pe fiul văduvei din Nain şi în cele din urmă pe Lazăr, prietenul său. Din pricina acestei minuni, mai marii fariseilor şi cărturarilor căutau să prindă din invidie pe Iisus şi să-L omoare. Se crede că tocmai acesta este motivul pentru care dumnezeieştii Părinţi au aşezat această prăznuire în această zi, pentru că au găsit mai cu seamă această minune drept începătură şi pricină a urii iudeilor împotriva lui Hristos. După cum ştim, această ură se va dezvolta în săptămâna ce urmează după Duminica Floriilor şi va culmina cu răstignirea Domnului pe Cruce, cu moartea Sa şi cu punerea în mormânt\'.
Sâmbăta lui Lazar este şi ultima sâmbătă din Postul Mare în care se mai face pomenirea morţilor. În Sâmbăta Mare nu se mai săvârşeşte pomenirea morţilor, deoarece este deja o plângere, pentru că Hristos stă în mormânt, toată lumea ţinând post cu lacrimi şi îşi plânge păcatul săvârşit de contemporanii Mântuitorului, contemporani prin care şi noi am păcătuit, încât şi noi suntem obligaţi să plângem, să ne căim, să ne pocăim şi să ţinem post.
(sursa: www.basilica.ro)