Cred că dacă nu am avea tradiţii, timp de amintire şi retrăire, am vieţui într-o lume tare anostă. Fiecare zi ar semăna cu cealaltă. În pragul primăverii sunt mai multe sărbători, legate de cele creştine, care nu fac altceva decât să deschidă drumul primăverii. Una dintre aceste sărbători este şi Alexie, cunoscut cu numele de Omul lui Dumnezeu sau Alexie cel cald, zi marcată pe data de 17 martie. Încă o serie de ritualuri arhaice menite a scoate căldura din pământ şi de a alunga frigul.

 

În tradiţia populară, Cuviosul Alexie este cunoscut drept un patron al vieţuitoarelor care iernează sub pământ, în scorburi şi sub scorbura copacilor, sub pietre sau în ape. Se crede că în această zi de 17 martie Alexie deschide pământul ca toate vietăţile închise aici să iasă la lumină, pe pământul încălzit. După şase luni, de Ziua Crucii, în preajma echinocţiului de toamnă, Alexie încuie pământul. Această sărbătoare se mai numeşte şi Ziua Şarpelui, Ziua Peştelui sau Retezatul Stupilor.

Dacă în tradiţie majoritatea sfinţilor poartă la brâu câte o cheie pentru a deschide câte un anotimp, Cuviosul Alexie este reprezentat ca având două chei la brâu pentru a descuia vara şi iarna, la datele mai sus amintite. În această vreme încep să răsară buruienile, oamenii încep să cureţe pomii prin livezi şi se deschide glasul păsărilor. Se mai spune că cine doarme în această zi, prinde peşte tot anul. Pentru ca insectele şi şerpii să nu se apropie de case, în această dimineaţă se afumă curţile, grajdurile, livezile cu tămâie şi busuioc.

Gunoiul este dus departe de casă şi ars. De Alexie, pescarii ajunează şi tot în această zi încep broaştele să orăcăie. Dacă încep să cânte mai devreme, primăvara va fi lungă şi rea. Dacă insectele ies înainte de Alexie, va îngheţa şi pomii nu vor mai rodi. Tot în acest sens există unele practici de lovire a pământului cu ramuri de copaci, de regulă salcie, pentru a scoate frigul din el şi a se instala căldura primăverii.

 

 

Viaţa Cuviosului Alexie

După învăţăturile bisericii ortodoxe, Cuviosul Alexie s-a născut la Roma şi a fost singurul copil al patricianului Eufimian şi al Aglaidei, care erau de neam nobil. La vârsta potrivită, tatăl său îi alege lui Alexie o soţie, pregătindu-i camera de nuntă. Însă după căsătorie, când a intrat în camera de nuntă, în loc să rămână cu soţia lui, i-a data acesteia inelul înapoi, a binecuvântat-o şi a ieşit în ascuns din casă plecând spre Edesa. Lângă biserica din această localitate, îmbrăcat cu haine sărace, hrănindu-se din mila celor ce veneau la biserică, a trăit 18 ani. Mai târziu a dorit să plece din Edesa în Tarsul Ciliciei, la Biserica Sfântului Apostol Pavel, însă corabia cu care călătorea, împinsă fiind de vânt, a fost îndrumată în altă parte. A ajuns din nou la Roma, chiar la poarta părinţilor săi, însă nmeni nu l-a recunoscut, fiind luat în derâdere şi batjocorit de chiar foştii săi servitori. Când a simţit că i se apropie sfârşitul a cerut o bucată de hârtie pe care a scris cine este şi unde s-a născut. A păstrat această hârtie cu el până când  împăratul Onoriu, după o descoperire dumnezeiască, venind la el, l-a găsit dându-şi duhul. Rămăşiţele sale trupeşti au fost îngropate în Biserica Sfântul Apostol Petru, moaştele sale fiind  cunoscute ca vindecătoare.

(Mihai Teodor Naşca, sursa: www.infoms.ro)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Cuviosul Alexie, omul lui Dumnezeu.

Comentarii