În prefaţa cărţii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel scrie: «Asterie al Amasiei este nu doar un venerabil martor al vechimii şi cinstirii icoanelor în cultul Bisericii, ci şi un martor, cu neputinţă de contestat, al vechimii evlaviei creştine faţă de moaştele sfinţilor. Într-una dintre cuvântările sale, el redă o formulă de rugăciune rostită pe atunci de creştini la mormintele martirilor. Din cuvintele simple, dar şi neobişnuit de puternice, ale acestei rugăciuni, transpar atât profunda comuniune sufletească dintre credinciosul îndurerat şi martirul chemat în ajutor, cât şi teologia fără greşeală a cererii ajutorului dumnezeiesc prin mijlocirea pătimitorului pentru Hristos: «Te rugai şi tu altădată mucenicilor, pe când nu erai mucenic. Atunci când cereai, dobândeai; acum, pentru că ai, dă! În cinstea ta, cere pentru noi folos şi câştig. Să fim vindecaţi prin rana ta, după cum a fost lumea vindecată prin a lui Hristos».